sâmbătă, 29 martie 2014

William Shakespeare. Sonetul LXVI


William Shakespeare

                        Sonetul LXVI

Prea istovit de toate, moartea-mi rog,
Văzînd virtuoșii printre cerșetori
Și pe netrebnici strălucind – mă rog! –
Și pe fideli tratați drept trădători.
Și rangul mișelește măsluit,
Și fecioria grosolan bîrfită,
Și ce-i perfect cu silă înjosit,
Dreptatea șchiopătînd disprețuită.
Și arta cu zăbală-n tiranie,
Și pe cei proști rețete dînd la buni,
Și adevărul pur numit prostie,
Și binele ca sclav pentru nebuni.
            De toate astea-aș vrea să mor, chiar mîne,
            Dar dacă mor, iubirea cui rămîne?    

                                                             Traducere de Horia Gârbea


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog