duminică, 18 martie 2012

un cristian - Morții mă-tii, Casa de pariuri literare * * * (II)


(urmare)       
    
         Romanul Morții mă-tii, al lui un cristian, intră într-o serie destul de mare a celor dedicate copilăriei și adolescenței. Copilăria și adolescența se redefinesc și se reflectă mereu de la o epocă la alta cu constante dar și cu variabilele lor. Unele secvențe ale universului infantil, în care copiii descoperă „secrete” ale lumii adulte, precum moartea, amintesc de pagini bune din marea literatură, din Mark Twain de pildă. La fel „bătăliile” pe care le dau copiii între găștile lor aduc aminte de campaniile imaginare ori ludice din Tom Sawyer sau din Băieții din strada Pàl de Ferenc Molnar. La un cristian, orice duioșie explicită de tipul Cuore, Singur pe lume, Cireșarii etc. este exclusă. Copilăria este văzută în varianta aspră, iar copii înșiși învață devreme să nu-și facă prea multe iluzii și se comportă cu destul cinism între ei și chiar cu cei mari, precum în romanele lui Hervé Bazin. Aceia răspundeau educației catolice rigide de-acasă cu blasfemia defecării în confesionalele unor nevinovate biserici de țară și urinarea în agheasmatare. Ai lui un cristian umplu pungi cu cerneală și urină pe care le lansează gratuit în capul trecătorilor. Adolescenți, la vîrsta discotecilor și pulsiunilor erotice, nu-s mai idilici, nu-și pierd vremea cu sentimentalisme, ci improvizează colinde parodice, nerușinate dar hazlii: „scoală, gazdă, din pătuț/ c-a venit vremea să fuți”.

            Pe o altă latură, Morții mă-tii intră în seria romanelor românești care se referă la copilăria petrecută în comunism, mediu exotic pentru generațiile care n-au prins-o, ori au apucat prea puțin din ea și dătător de amărăciune dar și de unele nostalgii celor care au „beneficiat”. S-a realizat și un volum memorialistic pe această temă: Cartea roz a comunismului. În domeniu s-au ilustrat autori ca Filip Florian, Vasile Ernu și alții nu numai în proză ci și în poezia confesivă. Aceste cărți aproape că au instituit o modă. Ceea ce-l individualizează pe un cristian mi se par a fi: mediul grotesc în precaritatea lui intelectuală și morală și faptul că, trecînd spre lumea adultă, eroii nu se schimbă ci se înrăiesc, nu își adaugă speranțe, ci continuă să-și afirme lipsa lor. Nicio umbră de indulgență și nici-un strop de nostalgie nu răzbate de la autor. Mi se pare că paginile cu micul cristian devenit student și angajat umil, aproape adult acum, nu mai sînt atît de reușite, dar sensul global rămîne.

            Trăgînd concluziile, trebuie să spunem că, indiscutabil, spre deosebire de zeci de romane prin care, de la o vreme, tot felul de autori caută să se afirme în ciuda lipsei talentului  Morții mă-tii interesează cititorul. Lumea descrisă, personajele, dialogul necontrafăcut, verva expozițiunii sînt calități certe ale, în fond, unui debutant demn de elogii. 

9 comentarii:

  1. CHIAR CĂ VĂ BATEŢI JOC !!!!!!!!!

    MULT PREA BLÎND

    POEZIE SAU PROZĂ NICI NU CONTEAZĂ !!!!!!!
    cu UN băiatul ăsta şi cu cei care ca el scriu aşa de : URÎT !
    Domnule CRITIC : asta se cheamă ( PROZĂ sau) POEZIE ?!?
    ( nu discutăm aici de talent sau nu, înzestrare poetică, vînă literară sau nu )
    Mulţi din această “recentă “ generaţie de scriitori “poeţi” scriu CU şi ÎN acest LimbaJ.
    Repet : Este POEZIE ??? sau poate o putem defini-cataloga ALTFEL ?!?
    o nouă formă de expresie, exprimare, ejaculare precoce. Literartură ?
    Pe mulţi dintre Aceştia i-aţi lăudat apăsat ?!?
    Ne puteţi, vă rog, formula o idee înspre ce “gen” de poezie mergem ?!?
    Ce legătură mai există, dacă mai există, dacă ea trebuie să mai existe,
    cu Ideea « învechită » şi « retrogradă » de POEZIE
    sau poate trebuie deja să ne gîndim la o nouă formă de
    “cibernauto-literatură de hazna un curent aparte fascinant » ???!!??
    Atît deocamdată, cu permisiunea dvs., mulţumesc.
    P.S. avem şi noi voie să scriem folosind « expresiile » acestor barzi-derbedei ???
    P.P.S. am subliniat POEZIE, pentru că, nu doar în Proză, acest limbaj, acest fel ”rebel » de a scrie se vrea literatură sau Poezie
    P.P.P.S. sincerităţi : am intrat cu greu în această ogradă, ferecate-s porţile ! ( cunosc explicaţiile, v-am citit “necazurile”, ce să-i faci, persoană-personalitate-publică, nume propriu în românia)
    Nu toată lumea cunoaşte pe mai noii sau mai puţin noii scriitori şi scriitoraşi.
    “poezieevelics” a scris mai mult decît coerent şi civilizat ce gîndeşte, şi ce îl deranjează.
    Deci : CARE, şi este, PROBLEMA DE FOND : limbajul mai mult decît TRIVIAL care pe undeva, abia de vă deranjează şi pe dvs., subliniat abia uşurel în tecstul recenzie ( cu urmare).
    Că s-a făcut o confuzie din repezeală ( cu care aţi jonglat măiastru, evitînd Subiectul şi Predicatul, executîndu-l superior DAR fără să schiţaţi nici cel mai mic”gest” la chestiunea arzătoare de la ordinea zilei”) între Proză şi Poezie,nu asta este PROBLEMA, şi o ştiţi bine, DE CE vă faceţi că plouă şi vă formalizaţi atît de ştiinţifico-academico-enciclopeDEX ?!? deturnînd MIRAREA, pe drept cuvînt, a puzderiei de genuri literare Trivial-argotice de MAHALA şi de MAIDAN, care au Invadat Piaţa cu binecuvîntarea Criticii Literare Actuale, ?!? Proză, Poezie sau ce-o mai fi această înşiruire de orgasm-onanisme pseudo-literare moderne post moderne under-under-under GROUND psihelico-indingnări-occupy-gest-love & peace.
    ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA ! nu alta !

    CHIAR NU VĂ ESTE RUŞINE ??????????????????

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte incitantă recenzia dvs. Voi cumpăra această carte cu atât mai mult că, buzoian fiind și aproximativ din aceeași generație cu autorul, este posibil să recunosc anumite întâmplări sau să descopăr că eram din găști rivale.:)

    Cu stimă

    RăspundețiȘtergere
  3. @Zurbagiu
    Am scris explicit că e vorba de un roman. Nu cred că e vina autorului dacă în anii 80 copii din Buzău vorbeau urît. Nici a mea care nu sînt din Buzău, dar am auzit destule. E un roman realist. Desigur, putem să ne ascundem de realitate şi să citim numai Sandra Brown şi Paulo Coelho. Nu e obligatoriu să-l citiţi pe un cristian. Citiţi Alt Cristian. :)

    @Laurenţiu Belizan

    O puteţi comanda la Editură. Un Cristian s-a născut prin 1978. Tot ce se poate...

    RăspundețiȘtergere
  4. CA-N ROMÂNIA

    Întrebările, mirările, dilemele, problema limbajului cu P..A-mea, vulgar, abject a acestui gen de literatură, fie Proză, Roman, Poezie, căci întîlnim asta peste tot,
    le-aţi eludat, v-aţi vă făcut din nou că nu le auziţi , aţi răspuns cu totul şi cu totul altceva.
    Un roman Realist scuză acest gen de expresii ?
    Un roman Realist, se scrie cu bale, vome, fecale, spermă, înjurături şi vulgarităţi ???
    Dacă aceşti tineri au trăit ce-au trăit şi au vorbit cum se exprimă azi, ASTA numiţi dvs. Literartură ????
    Dar Poezia ??? pe-acolo e cam la fel, la această generaţie atît de LĂUDATĂ.
    Eu citesc ceea ce doresc, NU AICI este problema !
    Vă întrebam cu totul altceva ! Mă miră Altceva !
    Nu este vorba de nici o VINĂ ! cine a vorbit de Vină ?!?
    Dacă Literatura ar fi Realitatea atunci ne-am îngrozi !
    Avem suficientă Realitate în jur ca să mai şi înjur în.... Literatură .
    Dacă Literatura este făcută să fie Real-Realistă atunci vă spun că nu se cheamă Literatură,
    poate Reportaj-Descriere-Compunere.
    Realitatea nu este Literatură, Literatura nu este Realitate.
    Abordarea acestui limbaj crud la tot pasul, a descrie cotidianul cu toate detaliile într-un limbaj abrupt, vulgar, simplist, abject nu se cheamă nici Poezie, nici artă, nici Cultură.
    Că unora le place aşa ceva, că se publică, că se vinde, că se scrie, că se citeşte
    NU ĂSTA ERA SUBIECTUL ÎNTREBĂRILOR ŞI MIRĂRILOR !!!!!
    Păcat că nu v-aţi aşezat să ne povestiţi Valoarea Limbajului ABJECT şi pseudo-noutatea
    demult depăşită a vremurilor “punk-sex pistols” în literatură, cultură, artă !
    PĂCAT !

    RăspundețiȘtergere
  5. TERIBILISME IEFTINE DE MAHALA

    CARE REALITATE ?!? CE UŞOR GENERALIZAŢI !!!!
    Eu cred că nu este tocmai AŞA!
    Poate Realitatea unor anumite cartiere din Buzău sau de-aiurea, de mahala, de maidan, groapa lui barbu, sau odinioară dincolo de Tei sau Ferentari.
    Că existau golani şi derbedei fără neam şi Dumnezeu, sigur că da, dar că Acesta era Limbajul
    general al anilor ’80, aici vă înşelaţi amarnic, exageraţi.
    În România anilor ’80 nu se vorbea de diminineaţa pînă seara VULGAR şi ABJECT !
    Toată Generaţia acestor tineri scriitori, atît de lăudaţi, se exprimă aşa, PENTRU CĂ se vor underground, se vor interesanţi, se dau mari, cu cît înjuri mai vulgar cu atît eşti mai grozav, se vor MIŞTO, se vor LA MIŞTO, se vor CU MOŢ, CU SCHEPSIS
    NU ESTE VORBA doar de UN roman realist cristian sau mihai, george sau mitică.
    ESTE VORBA DE UN STIL care se impune, s-a impus în literartura de azi în România cu
    acceptul Criticii Literare.
    NU ESTE VORBA DACĂ NE PLACE SAU NU . Se poate discuta şi despre asta.
    NU ESTE VORBA DACĂ aceşti tineri AU TALENT SAU NU (cei mai mulţi se pare că au)
    Se poate discuta şi despre asta.
    Fiecare scrie cum doreşte, se publică ce se publică, piaţa-i Liberă.
    NUMAI CĂ dvs. vă faceţi că nu înţelegeţi ce probleme am pus comentînd AICI
    despre Starea Literaturii româneşti de azi, pe această parte a ei.
    Doar nu postaţi doar comentariile de laudă, ar fi plictisitor.
    Tocmai cele care deschid o dezbatere sînt cele mai intersante.
    Păcat că se evită discuţia polemică, analiza situaţiei.
    Am înţeles prea bine ce aţi scris, că este vorba sau că s-ar vrea-dori un roman (Realist)
    Ei bine, eu cred că cartea cu înjurături se vrea mai mult una TERIBILISTĂ iar scriitoraşul cel vestit se crede mai celebru decît banal, mai scriitor decît « un oarecare ».
    Nu este nici măcar nostim. Este o literatură pentru tinerii fără un minimum de Cultură, fără discernămînt, fără repere, tocmai acesta este şi Pericolul
    Chiar credeţi că este “pedagogic” ca tinerii între 10-12-16 ani să ia drept Model o astfel de Literartură ridicată în slăvi de marea majoritate a criticii şi premiată pe ici şi pe colo ?!?
    Cultura underground care azi a luat tot felul de forme şi direcţii, vă rog să mă scuzaţi, este o SUB-cultură, este laboratorul HAZNA unde se amestecă ABJECT sub influenţa a tot felul de DROGURI tot ce este mai putred în existenţa aceasta umană şi în mintea, creierul şi sufletul acestor pseudo-artişti, duşi în mod jalnic cu pluta cu sorcova cu ...
    Fiecare este LIBER să fackă şi să juiseze cum îl duce Mintea, dacă o mai are întreagă.
    ESTE VORBA DESPRE ACEST GEN DE STIL sau LITERATURĂ, pe care se pare că o apreciaţi.
    AIASTA-I ÎNTREBAREA ! to fac or not to fac ?!? “fac” = facultatea de a discerne.

    RăspundețiȘtergere
  6. Zurbagiule, domnul Horia Gârbea a dat dovadă de eleganță răspunzându-ți, pentru că este clar din modul în care te exprimi și scrii (apropos, cine te-a învățat să scrii cu asemenea semne de punctuație?)că ești complet pe dinafara literaturii, neștiind că receptarea, interpretarea unui text poate avea loc pe mai multe paliere, exprimarea argotică sau comportamentul aberant al puștilor (cu cheia de gât) din roman, având rădăcini în societatea alienantă de atunci, amplificate probabil de probleme în familie. Recenzorul a făcut comparații cu alte romane, a emis ipoteze de lucru, a contextualizat, dar tu, nimic, ești ca un gard fără țambre, nu reții nimic, nici măcar praful sau zăpada.
    Așa se întâmplă când ești superficial și nu vezi pădurea din cauza copacilor, absorbit de formă, ignorând fondul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ADEVĂRUL unor “rădăcini în societatea alienantă de-atunci”

      D-lui. Laurenţiu Belizan
      cît de ciudat pare cînd deodată vă formalizaţi pentru nişte "semne de punctuaţie" iar titlul romanului, limbajul, abjectul şi jegul limbajului, stilul provocator desuet voit underground, dorit provocator, oribil de grosier, lamentabil DEPĂŞIT, care vi se pare atît de nou, modern, viu,realist, artistic, underground, autentic, plin de sevă etc etc etc nu vă deranjează cîtuşi de puţin.
      Cît de ciudat pare cînd săriţi simţindu-vă dator să apăraţi o cauză şi un dialog în care nu aduceţi de fapt nici cel mai mic argument, nici la subiect şi nici pe lîngă, făcînd o morală de doi bani mai mult decît anapoda.
      Mă întreb cîte ştiţi dvs. şi prietenii dvs. despre "societatea alienantă de-atunci" gîndindu-mă o clipă numai la vîrsta generaţiei domniilor voastre.
      Plecînd de la această carte a "unui cristian", care a şocat şi pe alţii, aveţi un alt comentator la prima parte a recenziei, care a primit, şi el, un răspuns "evaziv" subtil conturnînd Problema, pe care am pus-o şi eu, încercînd cu domnul Horia Gârbea, mai degrabă, o discuţie pe această temă., care iată eşuează încă o dată pentru că AŞA MERG LUCRURILE acolo unde FONDUL este, se pare, atît de îngrozitor, de alienat şi teribil de năclăit, încît nu mai putem vorbi despre nimic altceva.
      E-adevărat îmi este foarte greu să-l văd. Mai văd şi altceva. Mult altceva.
      Ar trebui să mă bucur pentru profunzimile pe care aveţi capacitatea de a le discerne înţelegînd că şi dvs. aţi trăit în acel ABOMINABIL cartier, societate, context, ŢARĂ, regim, educaţie, iar limbajul acela vă este familiar, aproape intrat în sînge şi spirit, un veritabil personaj underground alienat şi rebel, cel puţin în exprimările deosebite, speciale, noi, surprinzătoare, literare, poetice, artistice, pe care le recunoaşteţi cu uşurinţă provocîndu-vă puternice EMOŢII ESTETICE. Vă doresc mult-mult DISCERNĂMÎNT în activitatea literaro-poetică şi şansa de a reuşi depăşirea nivelului underground atît de meschin al Culturii şi Artelor.
      Amuzant totuşi rolul avocatului în pledoria întru apărarea d-lui Gârbea, culminînd cu lecţia tovărăşească despre “ Ce iaşte Literatura “. Şi ea cam desuetă. Curat Alienantă !

      P.S. Domnule Horia Gârbea, cu regretul de a nu putea aprofunda şi lărgi Aici, într-un dialog cu dvs., tema ABJECTULUI în literatură ( şi artă ), vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi găzdui textele provocatoare şi poate uşor prea insistente. Pe curînd cu ocazia unor alte subiecte incitante.
      Numai bine.

      Ștergere
  7. În chip evident nu toți oamenii (tinerii) anilor 1980 din România vorbeau și se comportau ca în romanul lui Un Cristian. Sigur, în perioada interbelică, nu toți bucureștenii vorbeau ca personajele din Groapa lui E. Barbu. Cei din romanele lui Anton Holban sau Camil Petrescu vorbeau altfel. Depinde la ce lume ne raportaăm și pe care o descriem. Calitatea unui prozator constă în a surprinde credibil (nu neapărat identic) limbajul și comportamentul personajelor din lumea la care se referă. Calitatea lui „un cristian” sau Aldulescu este legată de credibilitatea personajelor lor, după cum personajele, să zicem, ale Doinei Ruști sau ale lui Cărtărescu au alte determinări și sînt credibile în zona lor. Boierii și astrologii din Princepele citatului E. Barbu nu vorbesc precum cele din Groapa. Altă lume, alte maniere. Dar sînt la fel de credibile în esența lor.

    RăspundețiȘtergere
  8. @ Zurbagiu

    Dacă vorbim de abjecție, să ne referim, admirativ zic eu, la „Viața lui Kostas Venetis” de Octavian Soviany, unde limbajul, moravurile și scenele descrise sînt abominabile, dar perfect compatibile cu un apostol al răului cum e K.V. Și nu se întîmplau în sec. XXI, nici în XX...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog