vineri, 2 martie 2012

Vrei să fii milionar? Impresii de concurent


             O experiență interesantă! Aproape aș numi-o aventură. Am avut și noroc și ghinion, succesiv, și m-am retras onorabil, la întrebarea 9 din 15, cu un cec de 5000 de lei impozabili. Doream mai mult, puteam mai mult, știam aproape sigur răspunsul care m-ar fi dus la 7500 de lei, dar prudența a prevalat.
            În primul rînd, ca să mă înscriu, am jucat de opt ori în calificările de la „primii 80” la „primii 10”. Aici trebuia să răspunzi la o întrebare cu patru variante de răspuns și am știut de fiecare dată răspunsul corect. Dar numai de 3 ori am reușit un timp calificant în primii 10. Cum am izbutit să ajung la dialogul direct cu Virgil Ianțu de prima dată, celelalte două calificări nu au mai avut valoare și două rezerve au beneficiat de norocul meu (sau de știința mea).
            Întrebarea care m-a calificat și la care am răspuns la telefon în mai puțin de 0,2 secunde a fost simplă: Cine a spus „religia e opiul popoarelor”? De opiu însă aveam să mai am parte și în finală (papaveraceele despre care nu știam că formează familia macului). Ulterior am mai răspuns rapid la o întrebare de mitologie  (cine a fost prima femeie în mitologia greacă?) și la una de, să zicem, istorie: cum se numea atelajul cu două roți tras de patru cai? Dar nu se mai pun…

            Ajuns la emisiune, la emisiunea cu numărul norocos 13 din seria II, adică din 2012, prima întrebare de selecție nu viza cultura generală. Ceea ce mi s-a părut cam nefiresc. Am avut de ordonat alfabetic patru substantive. Și un copil de clasa a IV-a putea s-o facă. Așa că a contat iuțeala de deget, nu știința, și a ajuns „pe scaun” un adolescent care ulterior avea să se retragă după primele 5 întrebări de încălzire și după ce nu știuse că mușețelului i se mai spune „romaniță” și nu „americăniță” sau „bulgăriță”. A întrebat publicul și s-a descurcat cu ajutorul lui. Dar e tînăr și o să mai învețe.
            Din fericire, următoarea întrebare chiar a fost de cultură generală și am fost singurul repondent care i-a ordonat cronologic pe scriitorii: Teocrit (cel cu „idila”, dacă vă amintiți), Pușkin, Valéry, Milton. Banal pentru mine (4 secunde), eliminatoriu pentru ceilalți.
            Și iată-mă față în față cu Virgil Ianțu pentru care am cuvinte de laudă și mulțumiri. A creat o atmosferă plăcută în dialogul nostru, a fost politicos și plin de umor, m-a încurajat. De altfel și concurenții și spectatorii s-au comportat frumos, mulți concurenți m-au felicitat sportiv și m-au încurajat în pauză. Mulțumiri deosebite se cuvin doamnei Gabriela Andrei, colega mea, care m-a însoțit înfruntînd plictisul așteptării și frigul din studio. Dar cele mai vii mulțumiri le merită soția mea Ruxandra pentru îndemnul de a participa, încurajări, antrenamente și răspunsul de la întrebarea la care am apelat la telefon ca variantă ajutătoare.

            Fiind la finalul emisiunii 13, aventura a continuat în episodul 14. Recunosc că am vrut să fiu prea sigur, nu mi-am luat riscuri și am consumat prea repede variantele ajutătoare. Cînd am ajuns la întrebarea pentru 7500, aveam 5000, dar riscam să cad la 1000 (cum soția mea pățise la vremea cînd a concurat). Poate a contat și pauza lungă între emisiuni, cam 30 de minute, am avut ghinion că nu am fost „șnur” într-un singur episod. Oricum, la 5000 puteam să urc la 7500 (+2500) sau să cad la 1000 (-4000). Am cîntărit raportul: 5/8 și, deși bănuiam că „Ordem e Progress” e deviza Braziliei, am decis retragerea. Nu știam sigur, uitasem că e scrisă pe steag.
            Nu merita să risc pentru că se ajunge foarte greu „în primii doi”  și e o zi pierdută: am consumat 6 ore pentru a juca efectiv cam 30 de minute. Între timp aflasem că un concurent nu mai poate participa decît o dată, dacă ajunge „pe scaun”. Îmi era milă de cei veniți de la Iași sau Avrig și care nici măcar nu au ajuns pe scaun și de însoțitorii lor.

10 comentarii:

  1. Felicitări ! Virgil Ianţu ar trebui să fie onorat fiindcă a avut un concurent de un asemenea calibru ! Din păcate, cinci zile n-am avut net şi n-am fost pe fază pentru a urmări emisiunea. Elevii din clasa a VII-a, unde sunt diriginte, mi-au semnalat însă cu entuziasm evenimentul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Horia, am citit cu interes. Este genul de concurs TV la care ma uit cam o data pe an (daca nu am altceva mai bun de facut, lucru rar), iar genul de cultura (generala?) pe care il promoveaza concursul asta mi se pare discutabil. A fost interesant de privit "Vrei sa fii milionar?", in relatarea ta, si din partea cealalta a camerei. Asemanarile cu varianta lui germana sint mai mari decit as fi banuit.

    Dar ce vroiam sa spun de fapt -- un off-topic cu care vreau sa te readuc la tema blogului tau. Tocmai am citit pe http://madelin.wordpress.com/2012/03/02/recenzie-amatoare/ intr-o recenzie, o informatie care m-a uluit. Pe scurt: Iordan Chimet, 1924. Cum comentam si acolo, am citit "Inchide ochii si vei vedea orasul", mi-a placut si m-am intrebat de ce nu am mai auzit altfel de el. 1924, anul nasterii lui, a fost un raspuns partial. Wikipedia spune si ea ceva, dar nu tot. Sint convins ca tu trebuie sa stii mai mult -- nu ne spui?

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Șerban Tomșa - Mulțumesc foarte mult.

    @ Pinocchi0
    1. E un forat internațional, cumpărat ca atare. Totul e identic: scenografia, grafica de pe ecran, softurile etc.

    2. Iordan Chimet a fost un remarcabil scriitor, nu doar pentru copii. Opozant explicit al regimului comunist, a fost marginalizat și chinuit de acest regim. A murit în singurătate nu foarte demult, la peste 80 de ani, fără urmași. A fost realizatorul unei remarcabile antologii de texte ale literaturii pentru copii, s-a încercat o reeditare recent dar nu știu de ce nu s-a reușit. Nu știu cine deține drepturile de autor în urma lui. Nu am informații despre eventuale texte inedite ale sale, presupun că ele există. „Închide ochii...” este cel mai cunoscut text edit al său.

    RăspundețiȘtergere
  4. Despre Iordan Chimet (1924-2006) se poate găsi un articol elocvent și documentat semnat de Adriana Bittel în România literară, la aniversarea a 80 de ani de la naștere, în 2004.

    http://www.romlit.ro/o_minune_de_om_iordan_chimet

    Iordan Chimet s-a izolat programatic după 1972, cînd i-a apărut memorabila antologie, a fost hărțuit de securitate și după 1989 nu și-a găsit dosarul. A avut și înainte și după 1989 o bogată corespondență cu personalități literare și nu numai din lumea întreagă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt prieteni – nu duşmani, că eu nu am duşmani, nu am nimic de împărţit cu nimeni – care, din când în când, îmi reproşează că m-am dat cu „Martorii lui Băsescu.”
    Acum de ce nu aş recunoaşte că, profesor universitar, şef între egali, la scriitori, Horia Gârbea a avut curajul – pe care eu nu l-am avut: „cum să mă dau în spectacol pentru treizeci de arginţi, poate cincizeci, suma e mai puţin importantă” – de a se expune oprobiului public în cazul unui eventual eşec.
    Pot eu, oare, să nu apreciez acest fapt?
    PS Datorită celor scrise în comentariile domniei sale, de mai sus, dar nu numai, îmi scot pălăria. Şi sectanţii sunt tot oameni, poate mai buni ca noi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu am urmarit din pacate emisiunea dar dati-mi voie sa va felicit si pentru perseverenta si pentru faptul ca ati mers atat de departe cu raspunsurile corecte .Indiferent de argintii castigati, conteaza, dupa parerea mea curajul de a risca.O infrangere sau o reusita, amandoua sunt demne de admiratie.Pe vremuri am participat la Robingo unde chiar daca nu am castigat nimic, m-am simtit invingatoare si prin nurmare, cand ma participat la Pro tv la alt concurs asemantor, am castigat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Va felicit si regret ca nu am vazut emisiunea!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bravo! Data viitoare luati milionul :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mulțumesc tuturor. Din păcate regulamentul nu mai permite o nouă participare.
    Poate la alt post TV. Formatul e realizat ca să nu ia mulți concurenți foarte mulți bani. Puțini trec de 5000 sau 7500 pentru că întrebările devin foarte „tehnice” („Care e lungimea minimă a suliței de la atletism?” - la asta nu poți decît să iei cît ai agonisit și să pleci).

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog