Statuia lui Traian, lupoaica și contextul

Vorbeam deunăzi cu artistul Vlad Ciobanu despre statuie și îmi spunea că o găsește foarte potrivită ca simbolistică. Lupoaica, îmi spunea, e un simbol al maternității, ea devine agresivă în raport cu cel care i-ar primejdui puii. Nuditatea lui Traian e explicabilă după el prin sugestia de primordial, de naștere (nu te naști îmbrăcat). E vorba evident de nașterea poporului român. Îmi spunea că a explicat aceste lucruri și într-o emisiune TV.

A convenit că locul de amplasare nu e fericit și a căzut de acord cu mine că aerul kitsch vine din strălucire. Variantele de la Roma și Sevilla sînt patinate. M-a asigurat că, plasată mai ales acolo, se va patina foarte repede.
Și „chelnerul” (Charles de Gaulle al lui Spătaru) părea kitsch la dezvelire iar acum „merge”. Desigur Vlad Ciobanu afișa un ușor partizanat, foarte onorabil, față de breasla sa și de un maestru al ei: Vasile Gorduz. Eu prefer împăratul, fie și gol, fără lupoaică, iar pe ea separată, cum o făcuse inițial artistul. Mai e și contextul în care s-a tîrnosit lucrarea: alegeri, criză, Oprescu, maidanezi , context nefericit pentru ea.

Rezumînd, eu consider statuia cel puțin acceptabilă și pe autorul ei un mare artist dar regret că anumite aspecte ale ei nu o fac eminentă. Aceeași statuie la Roma și la Sevilla nu a scandalizat în primul rînd din cauza locului de amplasare și apoi din cauza ne-implicării unor sentimente naționale. Și din acest motiv, consider în continuare că Eminescu al lui Anghel e o aberație, simbolic vorbind. Îl prefer pe al lui Gorduz pe care, acum, după Traian, mulți îl atacă consecutiv scandalizării în fața lupoaicei.