Am fost azi la înmormîntarea marelui poet Traian T. Coșovei. M-a întristat despărțirea de
prietenul și scriitorul Traian T. dar și felul cum arătam noi toți ceilalți, marcați
de apropierea inexorabilă de ceea ce destinul ne rezervă fiecăruia. Noi,
scriitorii, născuți înainte și după 1950, o adunătură de bătrînei pe care poate
(sau sigur?) nu ne va mai citi nimeni în veacul în care ne aflăm.
Dumnezeu să-l odihnească pe Traian și să ne apere de uitare
pe toți!
Postări
In spiritul ludic al regretatului Traiante, vreau sa-ţi spun, draga Haria, ca bătrânel esti tu. Eu nu (ma) recunosc asa ceva. Mos Nicolae Rotaru
RăspundețiȘtergereAșa o fi! Dar n-ați fost acolo să vedeți ce tristețe...
Ștergere