Reprezentant strălucit al Generației 80, poet de o mare originalitate și extrem de prolific, Traian T. Coșovei a fost mult apreciat de colegii săi de generație, de critici și de public. Pentru volumele sale de versuri, dar și pentru cele de comentarii critice, a primit numeroase premii.
Traian T. Coșovei, prieten și admirator al lui Nichita Stănescu de universul căruia s-a despărțit totuși radical, încă de la debutul său, din 1977, a fost unul dintre optzeciștii canonici, membru fondator al Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu, și al careului care a publicat manifestul „Aer cu diamante” în 1982 (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Ion Stratan), redus acum la numai doi supraviețuitori.
L-am cunoscut pe Traian T. în anul 1981 la Cenaclul de Luni, am avut multe dialoguri, unele rămase în memoria benzilor audio și peliculei. M-am bucurat de amiciția lui, de firea lui deschisă. L-am apreciat pentru poemele lui sclipitoare, pentru modul generos în care arăta oricărui confrate înțelegere și dorința de a-l vedea progresînd. A scris despre mulți poeți texte în care le descoperea o valoare mult superioară celei reale, îi descria pe toți așa cum și-ar fi dorit el să-i vadă. A fost un om bun, în afara oricărei ipocrizii și ignorînd orice joc de culise. A trăit în interiorul poeziei și numai pentru ea.
Prin dispariția lui Traian T. Coșovei literatura română suferă o pierdere cu totul ireparabilă.
Dumnezeu să-l odihnească în cerul poeziei!
În imagine: decernarea premiilor ASB pe anul 2011 la Primăria Sectorului 2, laureat Traian T. Coșovei, alături de Neculai Onțanu și Horia Gârbea.
Postări
Ati spus frumos si adevarat. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!
RăspundețiȘtergere