Dar de Sf. Ioan. William Shakespeare - Sonetul XVIII

William Shakespeare

                Sonetul XVIII

Că ești o zi a verii îți pot spune?

Dar tu ești mai frumos mai liniștit:

Vînt crud, în mai, dragi muguri îi răpune

Iar timpul verii trece prea zorit.  

Ochiul din cer e cînd prea arzător,

Cînd,  și mai des, lucirea se umbrește,

Se ofilește ce-i încîntător

Prin voia sorții, cum se nimerește.

Dar n-o să scadă veșnica ta vară

Și nu-și va pierde farmecul nicicînd,

Nu s-o făli nici moartea c-o doboară:

E scrisă-n rînduri ce te scot din rînd.  

Cît ochii văd și oameni vor mai fi,

În versurile-acestea vei trăi.  

Precum se știe, Sonetul al 18-lea din cele 154 ale lui Shakespeare e unul dintre cele mai celebre și ca atare foarte tradus și în românește. L-au redat Ioan Frunzetti, Gh. Tomozei, Grete Tartler, Radu Cârneci, Violeta Popa și alți poeți. 

Îngăduit este fiecăruia să-și încerce măiestria! Așa că vă ofer, în dar de Sf. Ioan, versiunea mea.