William Shakespeare
Sonetul CXVI
Două minți limpezi n-au motiv, eu zic,
Să nu se poată însoți. Iubirea
Nu e iubire cînd se rupe din nimic
Ori o trădare-i strică împlinirea.
O, nu! Ea-i semnul veșnic neclintit,
Nescuturat de nicio vijelie,
E stea oricărui vas ce-a rătăcit -
Și doar de înălțimea ei mai știe.
Iubirea nu-i al Vremii măscărici.
Ea-i seceră obraz și buze, dar
O dragoste nu trece-n ore nici
În ani, pînă la ultimul hotar.
Greșeală-n
tot ce-am zis de mi se-arată,
N-am scris și nimeni n-a iubit vreodată.
traducere de Horia Gârbea
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu