marți, 28 ianuarie 2014

A murit prozatorul Mircea Constantinescu

O veste foarte tristă mi-a parvenit în direct, pe chat, pe cînd eram pe Facebook. Soția lui Mircea Constantinescu, cunoscut prozator și ziarist, văzînd că sînt on-line, m-a anunțat încetarea subită din viață, cu cîteva ore în urmă, a soțului ei.

Voi reveni cu date privind biografia și opera colegului spiritual și talentat care a fost Mircea Constantinescu, membru mulți ani în comitetul secției de proză a ASB, al comisiei sociale a USR. În prezent lucra la CNA.
L-am cunoscut demult, acum vreo 30 de ani, îmi plăcuse cartea lui „Cum îndemult Bucureștii petreceau” și m-am bucurat să-l întîlnesc.

Mircea Constantinescu va fi incinerat, așa cum și-a dorit, mîine.

*

Mircea Constantinescu s-a născut la 18 iulie 1945 la Târgoviște. A absolvit Liceul „Ienăchiţă Văcărescu” (fost Bălcescu) din Târgovişte (1963). Urmează cursurile Institutului Pedagogic Bucureşti, încheiate cu dublă licenţă, în „Biblioteconomie” şi „Bibliologie” (1966). Absolvă Facultatea de Sociologie la Universitatea Bucureşti, licenţiat în „Sociologia culturii”(1972). Lucrează ca sociolog şi bibliolog. Debut literar cu versuri în revista „Amfiteatru” (1966), care, în 1968, îi acordă premiul pentru debut.

Editorial debutează cu proză scurtă în volumul „Ciudăţenii de familie” (1968). Colaborează la numeroase reviste din toată țara. A fost membru al comitetului secției de proză al Asociației Scriitorilor București, al Comisiei Sociale a Uniunii Scriitorilor, al juriului Concursului Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”. Distins cu premii ale Societăţii Scriitorilor Târgovişteni. Dintre scrierile sale de proză: „Ciudăţenii de familie” (1968, premiat), „Cancerul blond” (1970), „Smog” (1971 – lucrare retrasă din librării/biblioteci, figurând într-un index promulgat de „revoluţia culturală”ceauşistă), „Amurgul levantinilor” (vol. 1 1978, vol. 2 1981), „Îşi amintea de Casablanca” (1984), „Aleargă pentru viaţa ta” (1985), „Au fost odată ca niciodată” (1987), „Români, vă ordon să staţi la coadă” (1997), „Impozit pe viaţă” (1998), „Te rog să mai trăieşti puţin” (1998), „Stand-by” (2002), „Spovedanii” (2005), „Cu noi în cârcă, Europa” (2012). În proza non-ficţională: „Cum îndemult Bucureştii petreceau” (1977), „Când toca la Radu-Vodă” (1992), „După Bucureşti, potopul...” (2002), „Tropăind prin Spaţiul Schengen” (2006), „Oraşul de la parter” (2009), „Noaptea, când toate blondele sunt brunete” (2010), „Ronţăit de viu” (2012). Eseuri: „Triumful lui Făt-Frumos” (1979), „Vedeta” (2001), „La început a fost tăcerea” (2006, premiat).

Prin dispariția lui Mircea Constantinescu proza românească și lumea literară suferă o dureroasă pierdere.


2 comentarii:

  1. Ce rău îmi pare! Îl cunoşteam de zeci de ani, eram amici, am stat de multe ori la aceeaşi masă în restaurantul de la Casa Monteoru, iar acum cîţiva ani am fost împreună în comisia socială. Spunea că era bolnav, dar nu m-am gîndit că atît de grav.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu era prea bolnav. Nu se aștepta nimeni. A murit subit în fața televizorului, într-o dimineață. Dumnezeu să-l ierte!

      Ștergere

Postări populare

Arhivă blog