Fărădelegea învățămîntului, criza și cei 25%

Acest blog, destinat în principiu lucrurilor plăcute, trebuie să se adapteze vremurilor și să dea și vești mai rele. Dar nu de tot. Pentru că, la fel ca în orice banc, avem o veste bună și una rea. Cea bună: colapsul țării nu se petrece din cauza unui ireversibil destin. Cea rea: el, colapsul iminent, este patronat de un guvern inept încă la putere. Dovada: Prim-ministrul României și omul său de la Învățămînt vor să taie și vor tăia, vor să reducă, și vor reduce, fondurile de salarii ale învățămîntului superior din patria lor uitînd că Legea, pe care ei chemați sînt să o aplice, postulează (aberant de altfel) finațarea universităților pe cap de student bugetat. Eșecul învățămîntului românesc sau o mare parte din el se produce din cauza acestei judecăți cantitative asupra unui proces esențialmente calitativ. Dar, fie! Universitățile primesc buget pe cap de student, fiind și așa prea puține cadre didactice la numărul de studenți, mult mai puține decît prevăd normele europene. Și atunci, ce legătură are această bugetare pe un anumit criteriu cu retezarea fondului de salarii pe un alt criteriu, aplicabil altor tipuri de bugetari? Pe o parte: universitatea primește bugetul ”la țanc, pă cap de om” (citat din A.Bacalbașa – Moș Teacă). Pe de altă parte: se taie 25 la sută din fondul de salarii, care vine din finațarea după „legea a veche”. Nu mai dau sursa bibliografică. Logică să fie asta? Mai mult, mereu mai mult! Universitatea nu are dreptul să transfere finanțarea obținută din venituri proprii, la o secție, către fondul de salarii echilibrînd bugetul propriu. Deci trebuie, da, trebuie, ca anul ăsta cadrele didactice să devină la propriu cadavre didactice, murind de foame. Noroc că s-a găsit un rector deștept, la UMF Iași, care a dat în judecată onor guvernul pe contradicția de mai sus și noroc și mai mare că s-a găsit o instanță la fel de deșteaptă, de fapt dotată cu logică elementară, să-i dea dreptate. De acum, domnul guvern se va trezi cu niște zeci de procese în care va fi perdant. Ceea ce, orișicît… în vremuri de criză… mă-nțelegi…