duminică, 12 februarie 2012

Corneille și Marivaux în același volum


Editura Tracus Arte, va apărea un volum cu două comedii ale unor clasici ai literaturii franceze. Am tradus aceste piese remarcabile în urmă cu aproape 10 ani. Mă bucur că apar și în volum și mulțumesc editurii și directorului ei Ioan Cristescu nu doar în numele meu ci și al iubitorilor teatrului care merită acest dar.
                                                            * 
                Născut cînd Shakespeare încă mai trăia, Pierre Corneille s-a dovedit un comediograf redutabil pînă cînd, după succesul tragediei Cidului, n-a mai scris decît o singură piesă în registru comic, cea mai reușită în acest gen rămînînd penultima, Iluzia Comică. Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux, pe scurt Marivaux, s-a născut la patru ani după moartea lui Corneille și a cunoscut la rîndul lui succesul în teatru cu comedii între care Triumful dragostei, iar spre sfîrșitul vieții recunoașterea Academiei Franceze, ca și ilustrul lui înaintaș, așezîndu-se într-un fotoliu al ei disputat cu însuși Voltaire. Aproape o sută de ani despart Iluzia Comică și Triumful dragostei. Ambele sînt mărturii ale unei mari literaturii scrisă pentru mari actori ai epocilor respective, afirmări glorioase ale unei limbi minunate ce este ea însăși creatoare de cultură.
            Traducerea în versuri a unei piese de Corneille este una dintre cele mai grele încercări pentru un traducător și nu e întrecută ca dificultate, în experiența mea, decît de traducerea lui Shakespeare. Am încercat să realizez un text românesc, în versuri, care să mențină, pe cît a fost posibil, claritatea și eleganța stilului specifice lui Corneille, să conțină hazul necesar unei comedii și să se potrivească ideilor regizorale din fiecare scenă. Imaginea din școală, a unui tragedian pretențios, cu stil didactic și anacronic, s-a schimbat pentru mine în urma traducerii, Iluziei comice.
            Nu mai puțin, eleganța „marivaudage”-ului din piesa celui de la care s-a creat acest termen poate fi pricepută perfect prin actul de a traduce o piesă ca Triumful dragostei, echilibrată, ingenioasă, hazlie și care oferă tuturor actorilor partituri interesante.
            De-am avea cunoștințele lingvistice și timpul să traducem măcar cîteva pagini din fiecare autor, abia atunci am pricepe cu adevărat literatura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Arhivă blog