duminică, 19 februarie 2012

A murit poetul Ion Nicolescu


Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor București anunță încetarea din viață a poetului și dramaturgului Ion Nicolescu.  S-a născut la 10 ianuarie 1943, Buzău. După absolvirea Liceului „B.P. Hașdeu" din Buzău, a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A debutat în ziarul „Steagul roşu" din Bacău în 1956, iar editorial, cu volumul de versuri Indulgenţe (1969). A publicat mai multe volume de versuri și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979). O piesă de teatru despre Eminescu, intitulată Și totuși Eminescu, a fost publicată înainte de 1989, fiind jucată la Teatrul Național București după revoluție. 

*

Ion Nicolescu a fost un personaj ciudat al lumii literare, fiind greu de stabilit cît din comportamentul său era patologic și cît o abilă înscenare. L-am cunoscut prin 1987 la Cenaclul de dramaturgie al revistei Teatrul (ulterior Teatrul Azi) unde a propus o piesă: „Ghete și haine”, intitulată ulterior „Și totuși Eminescu” și jucată după revoluție. Piesa acredita ideea unui complot anti-Eminescu. Imediat după 1990, Ion Nicolescu se prezenta ca profesor universitar doctor (o impostură) și rector al unei fantomatice universități. 


I se atribuiau, înainte de 1989, nu sînt sigur dacă este un fapt real, versurile cîntecului: „Trăiască Ceaușescu, partidul și poporul/ Trăiască România, trăiască tricolorul!” După o variantă, Ion Nicolescu ar fi compus o poezie patriotică similară pe care Adrian Păunescu a pastișat-o introducînd numele lui Ceaușescu abuziv, fără acordul lui Nicolescu. Pusă pe muzică de Nicu Alifantis în noua variantă, a fost ulterior cîntată la Cenaclul Flacăra, fără niciun beneficiu pentru autorul inițial. Nu am nicio certiudine asupra acestor fapte, ele constituie una dintre legendele lumii literare.

Ulterior, de prin 1996, Ion Nicolescu a devenit programatic un home-less, dormind pe unde apuca, mai ales în trenuri pe ruta București-Buzău sau, vara, București-Neptun, stațiune unde găsea adăpost la Casa Scriitorilor. A refuzat de mai multe ori, din cîte știu, un loc într-un cămin pe cheltuiala Uniunii Scriitorilor. A trăit în ultimii 20 de ani din ajutor social permanent acordat de USR și din mila unor binevoitori pe care îi tapa de sume modice.

Ajutorul constant al Uniunii nu-l oprea să dea în judecată Uniunea sub diferite pretexte aberante, iar la procese evident că nu se prezenta. Astfel, în ultimii ani, USR, pe lîngă ajutorul financiar fix, a fost în situația de a plăti onorarii avocațiale pentru respingerea acțiunilor membrului său. Acum vreo doi ani a făcut plîngere la poliție că USR i-a mutat mașina, o Dacie dezafectată care zăcea abuziv în curtea Uniunii, cîțiva metri mai încolo (se repara zidul clădirii alăturate). Cum eram singurul funcționar aflat în clădire, am dat declarații pe larg organelor de poliție venite să constate situația.

Nu pot decît să sper că, acolo unde se află acum Ion Nicolescu, numeroasele sale păcate și disconfortul creat altora în chip manifest vor fi iertate. 

4 comentarii:

  1. 1. data corecta a nasterii poetului este 19.01.1943
    2. Piesa "Si totusi Eminescu" a fost publicata in nr.10/1988 al revistei Teatru si s-a jucat inainte de revolutie la Teatrul Odeon, in regia lui Tudor Marascu , din distributie facand parte printre altii Dorina Lazar, Rodica Mandache, Mugur Arvunescu.
    3. Nu este legenda, este pura realitate. Nicu Alifantis a compus melodia respectiva pe versurile lui Ion Nicolescu - Alma Venus - iar ulterior Adrian Paunescu a pastisat poezia deoarece Nicolescu a refuzat sa modifice versurile in sensul cerut ( traiasca ceausescu). Alifantis este cel ce poate povesti exact cum a fost.
    4. Homeless nu a fost niciodata. A avut, ca orice om, o familie. Din anul 2000-2001, cand Uniunea Scriitorilor l-a dat afara din casa pe care i-o daduse in Bucuresti, nu a mai avut casa lui, dar a locuit la Buzau, in casa fratelui sau.
    5. da, a fost un ciudat, un excentric, dar un om deosebit, un poet de exceptie. daca nu cunoasteti, mai bine nu mai scrieti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Garbea,

    Nu va face cinste sa vorbiti rau despre o personalitate care a oferit mult culturii Romane. Asta spune mult despre dumneavoastra. Domnul Nicolescu a fost un scriitor Roman foarte talentat, un geniu. Asta aveti de spus la moartea unui om atat de valoros?

    RăspundețiȘtergere
  3. @gb2k
    1. Data am luat-o de pe internet. Dicționarul lui Marian Popa dă într-adevăr 19.01.1943
    2. Am participat la lectura piesei „Ghete și haine” la Odeon (pe atunci Majestic), dar a fost o lectură publică în cadrul cenaclului. Să se fi jucat pe scenă nu știu.
    3. Probabil că așa a fost.
    4. Regret, sigur că a a avut o familie, dar el însuși mi-a spus de multe ori că n are casă, că doarme în trenuri etc. și l-am văzut adesea la Neptun, la vila scriitorilor, dormind pe o bancă sau în „Club”.
    5. L-am cunoscut destul de bine pe regretatul poet și am dreptul să scriu ce vreau și ce știu din perspectiva cunoașterii mele. O cunosc foarte bine și pe fosta lui soție, distinsa poetă Mariana Filimon. Faptul că altcineva are o altă percepție nu anulează percepția mea. În ceea ce mă privește l-am compătimit întotdeauna pentru situația în care se afla în ultimii ani și l-am ajutat cît am putut cu puținul pe care îl solicita. Era din acest punct de vedere totdeauna rezervat și decent.

    @ Cristina Nicolescu

    Nu îl vorbesc „de rău” nici de bine. Spun ceea ce știu și cît știu pentru istoria literară. Îmi doresc ca la moartea mea să spună cineva măcar atît cît am spus eu despre I.N. Fie iertat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, s-a mai dus un superb nebun, noroc ca se gasesc "oameni de bine" ca dl. Garbea ca sa le faca necrologul.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog