Atmosferă încărcată. De la Capacitate și Bac la doctorat summa cum...

Este cunoscută, deși nu a fost reprezentată ca „scheci”, din motive de înțeles, schița lui I. L. Caragiale cu personajul narator care caută adevărul făcînd media cifrelor din ziare despre o adunare de protest și e molestat apoi verbal, din fericire doar verbal, de ambele tabere. Nimic mai actual!

Alalatăieri mergeam cu un taxi și șoferul, ce șofer nu e amator de politică,mă prelucra vehement:
-Lasă ca merge P. La Bruxelles și arată Europei cine e el, nu să meargă chiorul de B. Și cînd s–o întoarece P. de la summit o să-l suspende pe dictatoru’ să-l învețe minte că prea ne-a făcut și ne-a dres etc.

Ieri merg cu altul:
-Așa ne trebuie dacă am votat schimbare, o să regretăm noi ciuma portocalie că ăștia în nici două luni s-au făcut de c.... Ei nu găsesc un om să nu fie incompatibil, plagiator sau să nu fugă de justiție trăgîndu-și gloanțe-n c... etc. etc.

Atmosferă încărcată... ce să mai vorbim. Parcă văd două tabere gata de luptă ca York și Lancaster în Henric al VI-lea: partizanii propoziției subiective gata să-i sfîșie pe-ai celei predicative și pe cei cu atributiva striviți sub copitele calilor ambelor oști.

Dar peste toate am fost la o frumoasă lansare a poetei Victoria Milescu cu un volum pe care l-am prefațat, apărut la Tracus Arte și la care am convorbit pașnic cu dl. Prof. Ș. Cazimir (partizan ca și mine al subiectivei) despre lucruri blînde ca de pildă analiza sintactică a ultimului vers din strofa a II-a a Luceafărului:
„Din umbra palidelor bolți/ Ea pasul și-l îndreaptă/ Către fereastră, unde-n colț/ Luceafărul așteaptă.”
-Ce e, sintactic, Luceafărul? m-a întrebat profesorul.
-Bună întrebare.

Între timp am aflat că fiul unei cunoștințe a terminat clasa a V-a cu 9.25. Am felicitat-o, dar ea mi-a spus tristă că băiatul s-a clasat abia pe locul 25 din 30, luând numai mențiune! Deci într-un an de studiu în care se „învață” 12 materii diferite, toți elevii unei școli de cartier le fac față tuturor cu medii peste 9! De corigenți și repetenți nu se pune problema, ba aș paria că toți vor fi doctori summa cum... Avea dreptate tov. N. C., de care poate vă mai amintiți : „Avem un tineret minunat”!

Îmi amintesc și eu, dar cu drag, de profesoara mea de română care m-a învățat că anumite expresii trebuie scrise cu două liniuțe pentru a fi corecte.