vineri, 7 iunie 2013

Răspuns unui cititor. Nizami Ganjavi și Shakespeare. Layla și Majnun

Dl. Ștefan S. mi-a trimis un comentariu, la postarea anterioară, în care mă întreabă:

„Să fie adevărat că Shakespeare s-a inspirat din opera poetului persan (azer acum) Nizami Ganja, trăitor în sec. al XII-lea, atunci când a scris ,,Romeo și Julieta"?”

*
Stimate domn, 

ipoteza e seducătoare dar, din cîte știu, răspunsul e negativ. Nizami Ganjavi scria în persană e posibil ca poemul său „Layla și Majnun” să fi fost difuzat folcloric ajungînd pînă în Anglia în cei peste 200 de ani care despart operele. Dar prima traducere atestată în engleză datează din 1966! 

Tema e una eternă a literaturii: „Un băiat iubea o fată și părinții nu-i lăsau”. Nu era nevoie ca Shakespeare să fi auzit de Layla și Majnun ca să o prelucreze. Deși nu e absolut exclus. Așa cum știm, aluzia lui Shakespeare, parodică, la povestea lui Pyram și Thisbe din piesa meșterilor din „Vis de-o noapte-n miezul verii”, dovedește că motivul a ajuns la Shakespeare pe această filieră, a Metamorfozelor lui Ovidiu, sursă de bază a dramaturgului. Dar Montague și Capulet (Montecchi și Cappelletti) apar și la Dante. 

Prima povestire cu sinopsis similar piesei lui Shakespeare, care se publică în 1597, este citată de experți ca fiind Mariotto e Gianozza de Masuccio Saalerintano (1476). Acțiunea se petrecea la Siena. Luigi da Porto a adaptat această povestire ca  Giulietta e Romeo în 1530. El a mutat acțiunea la Verona și a creat personaje ale căror nume se mențin la Shakespeare (Mercutio de pildă). În 1554, deci puțin înainte de nașterea lui Shakespeare,  Matteo Bandello publică și el o versiune Giulietta e Romeo. 

E cert că un francez, Boaistuau, a publicat și el o versiune, tradusă în 1562 în poemul epic Tragica Poveste a lui Romeus și a Julietei, de Arthur Brooke în engleză. Shakespeare a urmat acest text destul de fidel în detalii. Prin scenarizare, el a beneficiat de avantajul popularității asupra altor versiuni anterioare. 

Nizami Ganjavi, ca și alții, a prelucrat o temă perenă cu potențial dramatic și liric. Dacă ecoul lui a ajuns pînă în Europa la predecesorii amintiți ai lui Shakespeare, nu putem însă afirma cu precizie.

Nizami Ganjavi, poet profesionist de curte, rămîne un reper important în poezia persană și poate cel mai mare poet născut pe teritoriul actualului Azerbaidjan. Muzeul literaturii din Baku îi poartă numele și i-am admirat adesea, ultima dată acum cîteva zile, statuia (foto) din fața acestui muzeu. 

Un comentariu:

  1. Multumesc domnule Horia Garbea!
    Ma simt onorat de un astfel de raspuns si de timpul pe care mi l-ati acordat.
    Ipoteza e preluata de pe TVR News, am urmarit aici, recent, o emisiune dedicata poetului Nizami.
    Aveti dreptate, tema aleasa de Shakespeare e universala, iar subconstientul colectiv lucreaza si ... inspira.
    Sa aveti parte de inspiratie, sanatate si zile senine!

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog