sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Radu Aldulescu - laureat al premiului „Augustin Frățilă” pentru roman

Un comunicat din partea Editurii Cartea Românească m-a făcut să aflu știrea și m-a obligat să-i pun semnele diacritice, care lipseau:

„Joi, 7 noiembrie 2013, la Hotel Intercontinental, din București, a avut loc gala de decernare a celei de-a doua ediții a Premiului „Augustin Frățilă”, în valoare de 10.000 de euro. Scriitorul Radu Aldulescu a obținut Premiul „Augustin Frățilă” pentru romanul „Cronicile genocidului,” apărut la Editura Cartea Românească, în seria dedicată autorului, disponibil și ca eBook.

Din 56 de romane înscrise în competiția pentru marele premiu, cele 5 finaliste – Craii și morții, de Dan Stanca (Editura Cartea Românească, 2012), Cronicile genocidului, de Radu Aldulescu (Editura Cartea Românească, 2012), Hotel Universal, de Simona Sora (Editura Polirom, 2012), Omar cel orb, de Daniela Zeca (Editura Polirom, 2012), Șoseaua Cățelu 42, de Alina Nedelea (Editura ALLFA, 2012) – au fost selectate de juriul concursului format din criticii literari Alex. Ștefănescu, Dan C. Mihăilescu și Daniel Cristea-Enache, dar au primit voturile finale din partea a 23 de bloggeri desemnați să acorde punctaje de la 1 la 5 fiecărei proze finaliste.”

Mă bucur pentru autor, ocolit de regulă de premiile literare. E pentru mine un îndemn de a-i citi romanul pe care nu am avut ocazia să-l parcurg. Mă bucur că literatura se mai premiază (și cu bani) într-un moment în care juriile sînt pe cale să acorde niște diplome goale. Mărturisesc că majoritatea romanelor românești citite în ultimul timp m-au cam dezamăgit în sensul în care, fiind mai toate onorabile (lumea a învățat să scrie), niciunul nu mi-a produs o revelație și, pentru economie de timp, am început să le ocolesc. Felicit juriul dacă a avut timp fie și să răsfoiască un număr de 56 de romane pentru a alege 5 și pe cei 23 de bloggeri dacă le-au citit pe cele cinci nominalizate.

Cum nu am fost ales printre cei 23 de bloggeri pricepuți, am fost bucuros că nu am avut nicio obligație în acest sens.
Mărturisesc că și unele romane care au atras atenția publicului și criticii în ultimul deceniu și pe care am încercat să le citesc (sau recitesc) acum nu au reușit să mă intereseze. Am ajuns probabil la o saturație pe care prefer s-o numesc înțelepciune și, cum deschid un roman „nou” și citesc vreo cinci pagini, știu la ce să mă aștept, nu numai ca acțiune dar și stilistic. E foarte interesant că o monografie critică sau un eseu nu-mi dau deloc senzația asta de „déja vu”.

Revenind la comunicatul inițial (ce bizar că o mare editură își permite să scrie fără diacritice chiar și numele său!), repet că inițiativa cu Premiul care poartă numele regretatului meu prieten, cîndva și tovarăș de pescuit, mi se pare excepțională, de repetat și de multiplicat. Nu cred că e bine să ne strîmbăm la modalitatea neobișnuită de alegere, ci să ne bucurăm că premiul se dă. Felicitări lui Radu Aldulescu, primul efect al premiului este că măcar un sceptic îi va căuta și citi cartea.

4 comentarii:

  1. Cred ca este o...scapare din vedere, neatentie, intentie sau...greseala ca nu ati fost ales printre cei 23 de bloggeri "priceputi".Nu stiu cine sunt, dar probabil ca datoria le-ar fi cerut sa le citeasca si sper ca nu au ales doar dupa celebritatea numelor ce au semnat, cum se intampla uneori pe la noi,Am citit un roman al lui Radu Aldulescu "Amantul colivaresei"si mi-a placut, cred ca merita premiul dar desigur, cred ca trebuiau si ceilalti nominalizati recompensati.Nu va suparati ca va completez, dar are ceva premii, am citit pe wikipedia.http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Aldulescu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sînteți amabilă, mulțumesc. Cred că bloggerii aleși sînt cititori „obișnuiți”, din afara breslei. Deci nu puteam fi ales. Vreau să mă conving în ce-l privește pe Radu, un scriitor bun și combativ. Am citit și comentat „Maria și îngerii”. Bun dar nu grozav. Nu știu să aibă multe premii. Oricum nu a luat ASB niciodată și USR o dată, demult. E bine că i s-a dat premiul.

      În ultima vreme au trecut nepremiate romane bune, cel puțin la USR: Gabriela Adameșteanu - Provizorat, Ioana Pârvulescu - Viața începe vineri, O. Sovinay - Viața lui Kostas Venetis.

      Ștergere
  2. Domnule Horia Garbea, imi pare rau ca va contrazic, dar Radu Aldulescu nu a fost chiar ocolit de premiile literare. Pentru romanul Sonata pentru acordeon a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Este un scriitor interesant, ma bucur ca a primit si premiul Augustin Fratila.
    In legatura cu faptul ca sunteti dezamagit de noile carti de literatura, se publica foarte multe carti si nu puteti sa fiti la curent cu toate aparitiile editoriale. Eu, bunaoara, am descoperit cateva carti scrise foarte bine din punct de vedere stilistic si ca subiect abordat la edituri de provincie, nu neaparat la editurile mari din capitala. Problema cea mare a editurilor mici este lipsa publicitatii pentru cartile respective. Cititorii si criticii literari nu au cum sa afle de ele. Aceasta este parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi pare bine că mă contraziceți. :)
      Mai ales că Radu Aldulescu s-a bucurat totuși de premii deși el acuză lipsa lor. E drept că Sonata a fost primul lui Roman, deci premiul a fost acum mulți-mulți ani. De atunci a mai publicat 6-7 romane.

      Aveți dreptate. Am citit un volum execelent de poezie al lui N. Coande de pildă la editura grojeană Portal-Măiastra. Eram în juriul de nominalizări al USR și l-am impus dar nu a luat premiul pînă la urmă. Totuși l-am putut remarca. Se vede că la „Augustin Frățilă” sînt nominalizate 4 romane de la Polirom - Cartea Românească și una de la Allfa (la care a lucrat regretatul A.G.). Nu suspectez nimic, dar zic...

      Pe de altă parte, un autor bun, cu un roman bun ajunge la o editură bună de regulă. La poezie, teatru se întîmplă ca marile edituri să fie rezervate. Dar la poezie de pildă un volum bun nu va scăpa unor editori ca Tracus Arte, Brumar, Charmides. Doar dacă autorul e un excentric sau are o relație specială cu alții. La teatru avem tot Tracus sau Palimpsest, cu oameni de meserie.

      În ceea ce mă privește, optez clar pentru Tracus Arte, eventual Cartea Românească, sînt prea bătrîn pentru experimente.

      Ștergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog