Iată pasajul original:
GLOUCESTER
I cannot tell: the world is grown so bad,
That wrens make prey where eagles dare not perch:
Since every Jack became a gentleman
There's many a gentle person made a Jack.
WREN înseamnă ceva foarte precis: pitulice (Troglodytes troglodytes), adică o pasăre de dimensiuni foarte mici în raport cu vulturul, termenul de comparație. Iar PERCH este prăjina, ștanga, stănoaga pe care stau păsările (de curte) dar și cele dresate pentru vînat (deci cu profil rotund ca să prindă ghearele în jurul ei). De unde verbul cu aceeași formă: to perch.
Pitulicea e numită Troglodytes pentru că își face cuib în grote.
Să vedem cum s-a tradus pasajul, neinspirat în opinia mea, pentru că păsările invocate sînt prea mari ca să fie zdrobite de comparația cu vulturii.
ION BARBU (adept al versurilor rimate):
Ce să mai zic? E tot pe dos. Firește:
Ciori unde pradă, vultur se sfiește.
Cînd soitarii unși sînt în altar,
Schimbat e slujitoru-n soitar.
DAN DUȚESCU
Știu eu? S-a înrăit atîta lumea
Că unde n-ajung vulturi, pradă găi.
De cînd orice neam prost se face nobil
Mulți nobili neamuri proaste s-au făcut.
Desigur, JACK e lacheu, slugă, valet (și din cărțile de joc). La jocul de bile, practicat în vremea lui Shakespeare (un fel de petanque, spun istoricii) JACK era bila mică, țintă, spre care se aruncau bilele mari.
Iată și varianta mea:
Nu știu să spun de ce decade lumea:
Vînează pitulicea pe crăcana
Pe care vulturi n-au curaj să urce.
Cînd orice mitocan boier ajunge,
Mulți nobili se prefac în mitocani.
Ca în toate cazurile, traducerea presupune o inevitabilă imprecizie pe care ne-o dorim tot mai mică. De aceea, am acceptat, cu strîngere de inimă un vers în plus ca să păstrez pitulicea și crăcana (nu creanga, pentru că e vorba de un obiect fabricat, prelucrat de om). Desigur găi sau ciori prezintă avantajul silabei unice față de patru silabe ale pitulicei.
Iată dar cîte probleme ridică doar patru versuri din cele peste 3500 ale măreței tragedii pe care-n încerc s-o redau în limba noastră!
Postări
Intr-adevar, de cele mai multe ori trecem cu vederea osteneala traducatorului.
RăspundețiȘtergereNu stiu in ce masura va pricepeti la pasari (ornitologie), dar trebuie sa remarc, atat cat ma pricep si eu, ca ati asociat perfect imaginea pasarii cu denumirea ei latina (stiintifica)...Multi l-au acuzat pe Linne, ,,botezatorul" atator specii de plante si animale, ca ,,si-a batut joc" de micimea si dragalasenia acestei pasari dandu-i un nume atat de ... primitiv. Trebuie sa recunoastem, Troglodytes e un nume tare urat! Alti ,,pitici" din lumea pasarilor, auselul, de pilda, are un nume cu mult mai dragut, Regulus, ,,printisor" in latina. Chiar si pitulicele, ca sunt mai multe specii si l-ati numit pitulice pe acest ,,wren", au un nume mult mai simpatic, Phylloscopus (,,warbler" in engleza). De fapt, daca e sa respectam adevarul din sistematica ornitologica, Troglodytes nu-i o pitulice ci un ,,pantarus" sau ,,ochiul-boului", asa e numit in popor si in cartile de specialitate. Pitulicele fac parte dintr-o familie mult mai numeroasa (Sylviidae) unde sunt grupate privighetorile de balta, silviile, lacarii, frunzaritele etc.
Scuzati-mi divagatia!
Nu stiu daca ati vazut vreodata pasarea din imaginea prezentata de dvs, va asigur eu ca e superba. E de marimea unei nuci, putin mai intunecata la culoare, cu o codita ce si-o tine, semeata, drept in sus!
Si ca sa-mi intelegeti entuziasmul cu care v-am scris aceste randuri, chiar astazi, la ora 9,30, am vazut aceasta pasare, in Bucurestiul asta sarac in vegetatie... Si astfel s-au legat lucrurile: bucuria mea, caci va marturisesc ca imi plac tare mult pasarile, aceste strofe lirice in miscare, si postarea dvs de mai sus!
O duminica frumoasa sa aveti si succes la scris si in tot ce faceti!
Mulțumesc pentru comentariu. Am văzut pitulice și în București și la țară. Unele dicționare dau ca sinonime pitulicea și ochiul-boului. Rămîne ideea de pasăre minusculă care se cațără unde nu-i e locul.
ȘtergereTroglodytes apar în mai multe specii. de pildă Pan troglodytes = cimpanzeu.
Greu, greu!
RăspundețiȘtergereAșa e! Și la alte piese au fost dificultăți. Dar aici e cel mai greu parcă. Am recitit 3 H VI și mi s-a părut că sună bine. Mă temeam că n-o să-mi mai placă.
Ștergere