Bulă la master și vînzătorii de indulgențe

                Au apărut noi dezvăluiri despre persoane care și-ar fi copiat lucrările de masterat. Desigur, multe comentarii sugerează că autorii fără ghilimele și cu ctrl-C aparțin numai partidei adverse. Fals! Ei există în toate grupurile și grupările, politici și apolitici. Mai greu de sesizat pentru comentatori („postaci”) e mecanismul care aduce în învățămîntul nostru o inflație de lucrări lipsite de originalitate.

E vorba de o industrie care se bazează pe indulgență. În facultăți există „profesorii buni” adică toleranți, lipsiți de exigență, cei la care foaia goală se notează cu 6 și tratarea oricărui subiect în afara celui indicat cu 8. Știu asta chiar de la studenții mei. „Bunătatea” nu e însă dezinteresată! „Profesorii buni” își formează, încă din anii mici de studiu, o vastă clientelă de studenți care îndeplinesc două condiții: sînt puțin sau deloc pregătiți și sînt recunoscători celui care i-a favorizat. Ei sînt o masă minunată pentru recrutarea absolvenților pentru care redactarea unei teze de licență, master sau (doamne-ferește!) doctorat e o imposibilitate practică și care își aleg drept „îndrumător”... ghiciți pe cine? „Îndrumarea” constă în oferirea de către „proful bun” a unei teze vechi pe care neputinciosul își va trece doar numele. Înclin să cred  - și am auzit adesea – că oferta nu e nici ea gratuită. Nu caut dovezi pentru că există organe ale statului care, dacă ar vrea, le-ar căuta și le-ar găsi cu ușurință.  

Pasul următor e prezentarea lucrării în fața unei comisii. Dar comisia e formată - majoritar sau în totalitate - din „profii buni”. Cei „răi” nu fac parte niciodată din ea. Toți membrii comisiei au clienții lor și asta îi face să nu observe că au mai văzut aceleași lucrări și anul trecut, și acum doi ani etc. Apoi gîndul la vacanța exotică sau construcția vilei pe care și le-au asigurat îi face visători în timpul susținerii tezelor. Ar fi simplu să se facă niște comisii din alți profi decît îndrumătorii candidaților. Dar ce haz ar mai avea viața?

Cînd absolventul ajunge într-o funcție care atrage atenția, opoziția îl prinde și uneori îl mai și coboară din prepeleac. Dar pe „proful bun”, îndurător și îndrumător, nu-l caută nimeni. Și bine face, pentru că acesta e ocupat: fie cu renovarea vilei fie cu găsirea unor noi clienți, cumpărători de indulgențe.

Post-scriptum: Am văzut și eu subiectele „simulării” în vederea viitoarei „evaluări naționale”. La Matematică (la română nu m-am mai uitat) subiectele au fost jenant de elementare. Proverbialul Bulă le-ar fi rezolvat cu ochii închiși și o mînă legată la spate. E semn că „profii buni” își sădesc din vreme vlăstarele viitorilor masteri!