joi, 1 mai 2014

Cărți noi! Gheorghe-Grigorescu-Dumitrescu-Sala


Mircea Gheorghe O adevărată familie, Editura Adenium   * * *

Scriitor din emigrație, Mircea Gheorghe, e demn de felicitări nu numai pentru vîrsta de 70 de ani împlinită recent, ci mai ales pentru vivacitatea scrisului său. El își alege subiectele, de regulă, din viața românilor de peste Oceanul Atlantic. Știe bine despre ce scrie, are farmec, niciun pic de morgă și mult umor. Textele sînt divizate în secvențe scurte, constituind un fel de „treatment”-uri pentru scurt-metraje de calitate. Autorul are ochi de cineast și deține arta de a ne face să vedem alături de el momentele (și schițele) contemporane pe care le înfățișează simplu, direct, precis. Oferă cititorilor o lectură agreabilă care bine-dispune. Cu proza și cu eseurile lui Mircea Gheorghe nu m-am plictisit niciodată.

Dinu Grigorescu Ultima cafea cu Iuliu Maniu, Editura Ghepardul * *

Cunoscutul comediograf originar din Ploiești publică la propria-i editură un experiment literar și dramaturgic foarte rar la noi: un scenariu de docu-drama. Textul îmbină dramaturgia cu istoria și memorialistica într-o construcție scenaristică (sau dramaturgică eventual) care îmbină faptul real și documentul cu mijloacele specifice fimului (teatrului). Textul pornește de la împrejuarea că tatăl autorului, avocat, l-a cunoscut personal pe Iuliu Maniu și chiar el Scriitorul – sub acest nume apare în scenariu – l-a întîlnit și i-a vorbit în copilărie. Acțiunea este dinamică, ea se desfășoară în spații foarte diferite și în momente istorice felurite, din 1938, anul în care Avocatul, ulterior și el deținut politic la Botoșani, l-a cunoscut pe Iuliu Maniu, în anii 1950 cînd el e arestat iar Maniu moare (1953) și în anii 1990, cînd Scriitorul reconstituie întîmplările. Faptele în sine și scriitura de profesionist a lui Dinu Grigorescu fac textul pe deplin demn de interes și de o – sper – cît mai rapidă prezentare ca spectacol teatral sau, mai bine, film. Am a-i reproșa scriitorului (nu personajului omonim) precipitarea cu care se derulează textul și numărul prea mare de personaje secundare pentru acest text, mai scurt și mai grăbit decît e cazul.

Marilena Dumitrescu Tanga Editura Tipo Moldova * *

Volumele din colecția Opera Omnia de la Tipo Moldova au devenit o prezență familiară pentru lumea literară, editorul procedînd din păcate extensiv și cu un slab simț critic, motiv pentru care și seria de poezie (cea cărămizie, o știți) și cea format mare și cartonat adună tot felul de autori, unii nefiind compatibili cu genericul pentru că, fie prin vîrstă, fie prin valoare, nu au încă o „operă”. Marilena Dumitrescu este indiscutabil o autoare de teatru cu simțul replicii, creatoare abilă de scenarii ingenioase, mai ales comice. Volumul său își justifică pe deplin apariția, nu și ponderalul „Opera Omnia” care, pus lîngă titlul „Tanga”, sună ca încornoratul. Măcar să fi ales titlul altei piese din cele trei: „Moartea ca experiență de viață” sau „Totul de vînzare”. De altfel, cel puțin „Moartea…” e o piesă net superioară comediei într-un act „Tanga”, o jucărie sprințară despre un designer de modă specializat în chiloți de damă, dar nu mai mult. Marilena Dumitrescu, autoare jucată la Nottara și la Comedie, ceea ce nu-i deloc puțin în ziua de azi, are, cum se zice, comedia în sînge, o emană firesc, de unde o anumită pripeală și pericolul de a rămîne în spuma de la suprafața realității. Faptul că a scris cu mînă sigură  și o dramă precum „Moartea ca experiență de viață” îi atestă calități remarcabile. Se cuvine să așteptăm de la ea piese mai ample și mai profunde.  

Iulia Sala Din dragoste pentru poștaș, Editura Brumar * *

Un romănaș cu un poștaș sau o nuvelă de dragoste, cu fapte puține și multă reflecție și psihologie, alunecînd și spre fantastic, dovedește că Iulia Sala are viitor în literatură. Personajele sînt cam evanescente și lirice. Dintre ele mai ales Victor Ban, violonistul poștaș, ar fi meritat un contur mai precis. Autoarea arată o evidentă bucurie de a scrie, de a imagina. Unghiurile multiple, variate rapid, sub care ni se prezintă situațiile atrag cititorul și pot chiar să-l farmece. Așteptăm ce va urma.



Un comentariu:

  1. După titlu mi se pare foarte interesantă cartea editată la Adenium, "Ultima cafea cu Iuliu Maniu" , iar prezentarea pe care i-o faceţi m-a convins să o comand.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog