Volumul Povestea unor vorbe de Alexandru George este editat de merituoasa dar mai puţin vizibila Editură a Muzeului Literaturii Române. În el, Alexandru George adună texte ale sale mai vechi sau mai noi care conturează o poveste fascinantă. Aceea a reformării şi deformării limbii române vorbite ca şi a celei culte în ultimii 50-60 de ani de ani, autorul numărînd aproape 8 decenii de viaţă! În care a fost martor atent, susceptibil şi neconcesiv unei transformări a limbii române sub presiunea grea a ocupanţilor sau prin strecurarea insidioasă a împrumuturilor din limba oficială a imperiului vecin, apoi la siluirea limbajului, la împietrirea lui (termenul “limbă de lemn” fiind prea moale), în fine la anglicizarea idiomului nostru latin. Azi limba franceză pe care pînă şi un mic burghez o vorbea natural în urmă cu 5-6 decenii, nu mai zic de cele alte 4-5 precedente, a devenit – cum vrem s-o luăm- ori o cenuşăreasă, ori o prinţesă inaccesibilă, oricum nefrecventabilă. Concluzia lui Alexandru George, la capătul unei cărţi spumoase, amuzante, detaşate, accesibile oricui, fără pedanterie este fermă: “oare răspîndirea limbii engleze să devină neapărat un factor de unificare, aşa cum n-a izbutit să fie limba latină? Răspunsul se întrevede, el este categoric negativ”.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu