Remarc cu plăcere povestirile lui Angelo Mitchievici din volumul Cinema, Editura Polirom. Universitarul constănţean, redutabil comentator de filme artistice, realizează un lucru neuzitat în literatura noastră: privirea existenţei prin opere cinematografice, cărora le dă o subtilă replică. Totuşi acesta este numai pretextul pentru nişte naraţiuni, mai degrabă amare, chiar prea sumbre faţă de seninătatea şi umorul autorului, care se suţin prin ele însele, dincolo de aluziile la reperele din istoria filmului.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu