Alex Ștefănescu - Jurnal secret -dezvăluiri complete, Ed. Corint

Din jurnalul secret al lui Horia Gârbea.
Mă întîlnesc accidental cu un confrate cam nihilist de felul lui care îmi zice, printre altele:
-Am văzut că i-ați dat un premiu lui X pentru că e amanta lui Alex Ștefănescu.
-Folosiți pluralul ca să mă includeți și pe mine?
-Sigur.
-Greșiți. Premiul a fost acordat de un juriu din care eu nu am făcut parte.
-Dar juriul știa că X este amanta lui Alex Ștefănescu.
-Dar dumneavoastră sînteți sigur de chestia asta? Pot să îi spun și lui Alex Ștefănescu cine e amanta lui?
-Nu-i mai spune, că el știe!
-Chiar așa fiind, dumneavoastră sînteți sigur că romanul nu trebuia premiat?
L-ați citit?
-N-o să citesc acum toate prostiile!
Au trecut cîteva luni. Confratele cu care am avut dialogul nu se mai bazează pe întîlniri accidentale, ci mă caută anume ca să îmi ofere grațios volumul lui apărut recent. Mă întreabă cu un zîmbet fals:
-Dar o să-l citești?
-N-o să citesc acum toate prostiile!
Acesta ar trebui să fie răspunsul meu și chiar el îmi trece prin minte. În realitate spun însă:
-Vă mulțumesc. Nu vă îndoiți că îl voi citi cu interes.
Din astfel de întîmplări, relatate savuros, întîmplări ce vizează și mediul literar, cel politic și cel mediatic e compus Jurnalul secret al lui Alex. Ștefănescu. Tuturor ni se întîmplă, iată, peripeții greu de mărturisit. Alex le relatează cu masochism, așa cum citește cărți proaste și le mai și comentează.
Cînd am fost invitat la lansarea ediției actuale, revăzute și completate, i-am prezentat scuze autorului pentru faptul că nu pot veni. Am promis că voi cumpăra cartea ulterior. Autorul mi-a spus:
-N-o cumpărați! O să v-o dăruiesc eu!
Au trecut o săptămînă, o lună, două luni... Speranța, care se zice că moare ultima, sucombase totuși! Dar iată că, după vreo zece săptămîni, am primit de la editură un elegant colet cu Jurnalul secret. Ce era să fac? Exemplarul cumpărat între timp l-am dăruit unui prieten. Așa se cîștigă un loc în Cer. Numai că Alex Ștefănescu va avea nevoie de două.