Cărți noi! Șerban Tomșa - Ghețarul - Editura Cartea Românească, roman

”Ghețarul” e un roman postmodern în lege, lipsindu-i totuși ironia și spiritul ludic. Ba nu! Spirit ludic are, dar e un joc complicat și grav, un joc ”cu mărgele de sticlă” în care autorul pune un interes și o patimă prin care îl exclude din seria divertismentului.
Sînt cîteva romane suprapuse aici: unul realist, cu repere ale lumii noastre și gesturi firești (vorbim și de Clint Eastwood sau ”Mannix” dar și de Cabinetul 1), unul utopist cu cetatea izolată și grupul supus experimentului într-o lume cu pretenții de organizare, unul oniric, unul realist-magic în teren neaoș, cam ca la Ștefan Bănulescu, și unul sapiențial inițiatic tip Creanga de aur la Sadoveanu. Sigur, modelele care se pot ghici vin mai mult de la distopia kafkiană, orwelliană, nu fără ecou și la noi în romane ca ale lui Ecovoiu sau Marius Tupan.
Christiana - orașul concentrării personajelor - e o ”Stațiune” tip Ecovoiu, mai puțin un Munte Vrăjit sau o Castalia. Nu pot fi omise din toposurile cu tipologia Christianei nici reședința colecționarului de oameni din ”Centrul înaintaș a murit în zori” de Agustin Cuzzani, nici ”Generoasa Fundație” a lui A. Buerro Vallejo. Tot acest maldăr de sugestii și referințe culturale sînt pentru Șerban Tomșa masa de resturi vegetale amestecate și macerate din care vrea să își extragă biogazul ca să dea foc propriei viziuni. După o rătăcire dantescă prin povești și halucinații, Tom, personajul central, o are pe ultima, dacă nu cumva e chiar realitatea. Ca în finalul lui ”Solaris” din versiunea Tarkovski, el ajunge în ușa deschisă a casei părintești, aude glasul melodios al mamei și intră fericit. ”Ghețarul” e un roman dificil, scris –se simte tot timpul - cu o mare dăruire și încredere în literatură.