„Să ai senzația c-ai fute și-o piatră, și-un fluture mort și-o rază de stea... Să trăiești pentru pizdă. Să simți că-ți fierbe carnea pe tine, că nu mai ești bună (sic!!) de nimic”. Deci cea care trăiește pentru sexul feminin este totuși o femeie! Așa începe un volum insolit, de un „existențialism sumbru” (crede Radu Aldulescu), aparținînd unei „voci lirice ce se hrănește din conflict” (scrie Dan Mircea Cipariu). Uneori confesiunea, relativ disperată, ia un ton cam de toată ziua: „Am treizeci și patru de ani, am doi copii, am o slujbă, am o firmă, sunt scriitoare... și tot mă plictisesc”. Alteori cade în articol de fond feminist: „Mii de femei sunt traumatizate pe lumea asta. Nimeni nu știe de ele. Niciodată călăii lor nu vor fi pedepsiți.” etc. etc. Textele din ciclul inițial, intitulat „Blînda agresivitate” (de unde blîndă?) au păcatul unui prozaism excesiv. Cele din al doilea calup, cu titlul „Simple poeme”, au un mod superior de a transfigura enunțuri similare, a le esențializa în fragmente realmente poetice: „bucuria cea mai mare e scîncetul dureros al morții, / dar acum bucuria sunt mugurii copacilor primăvara”, „uneori lucrurile făcute din obligație ies minunat/ uneori elefanții plîng/ calzi și strălucitori”. Desigur, pentru Nicoleta Popa „romantismul e doar o invenție, doar un răsfăț” și „curățenie nu există,/ puritate nu există”. Femeia-prototip a poeziei „vrea să doarmă afară cu cățelul/ și să intre în casă doar la futut”. Dar, cum viața de soție, de mamă și chiar de „curvă penală” incumbă și alte obligații domestice, spleenul se instalează viguros, dominator. Orice se poate spune despre poezia Nicoletei Popa, dar nu că ar fi lipsită de personalitate!
Postări
Horia, genul acesta de spleen feminin total lipsit de noblete se trateaza cu o portie zdravana de calciu si magneziu sau cu o vizita la un centru de copii sau la o casa de batrani, acolo unde durerea si tristetea este adevarata si nu o ciorba banala de hormoni,potroace si unghii false. Florica
RăspundețiȘtergereMultumesc, Florica! Daca stiam, puneam in cronica mea si retata prescrisa de tine. Asa, o sa apara in Luceafarul fara reteta! Numai bine, pe curind.
RăspundețiȘtergereVa multumesc, domnule Garbea, ca ati avut rabdarea de a-mi citi cartea si mai ales pentru randurile scrise despre ea, iar doamnei Bud ii multumesc pentru sugestie.
RăspundețiȘtergereNicoleta Popa
Titlu gresit: Fragmente din pizda mea. La un moment dat Horia Garbea vorbeste despre "ciclul initial"> Pai ce poieta asta mai doar la ciclu... initial? E mereu la ciclu semn ca zice ca aia e poezie... E doar scurgere si atata tot...
RăspundețiȘtergereComentariul e liber, totusi e bine sa fie semnat, mai ales daca e negativ. Mie cartea mi-a facut o impresie mai curind favorabila, in ciuda unor violente de limbaj. Nu ele sint problema, ci banalitatea in care se cantoneaza uneori textul.
RăspundețiȘtergeresa fim seriosi, daca scrie asa, a ramas rau de tot in urma exact in punctele in care se asteapta mai putin. violentele de limbaj de care vorbiti sunt de mult parasite chiar si de cei mai sedentari dintre douamiisti, care si-au indreptat atentia spre formule mai consistente, cu ramificaţii şi personalizări dintre cele mai diverse. e total goala de continut o astfel de poezie si plictiseste ingrozitor...
RăspundețiȘtergereEste o poeta care nu se pliaza unui trend, scrie „de capul ei”. Rezultatul contează. Sigur, nu puteam cita întreg volumul, dar gol de conținut nu este.
RăspundețiȘtergereatunci e bine (ma luasem cu gandul ca poate tocmai pt. a se alinia vreunui trend a violentat in felul acela discursul poetic - dar ar fi fost un demers ratat, am aratat de ce), ramane sa citesc si eu cartea, dupa ce au ajuns la mine doar cateva fragmente, insuficiente, desigur, pentru o parere sau o minima patrundere a textului.
RăspundețiȘtergereaveti un stil f interesant de a prezenta cartile in interiorul acestor cronichete, o sa va mai "urmaresc".
@ddm
RăspundețiȘtergereCel mai mult m-as bucura sa imi dati un volum pe care sa il prezint in stilul meu inconfundabil. :)
Nicoleta, m-am lasat provocata de violenta de limbaj a poemelor tale desi imi era clar ca era doar o invitatie, mai mult sau mai putin originala la lectura.Mi-am gasit refugiu in literatura tocmai ca sa scap de vulgaritate... am facut practica in minele de carbune... oamenii aceia batuti de Dumnezeu sa isi duca existenta fara soare in conditii inumane nu si-au descarcat neputintele vorbind trivial... Spleenul tau, adevarat sau fals, exprimat atat de frust risca sa imi provoace o depresie adanca si... uite asa ajungem sa ne duelam in depresii iar bietul cititor ce vina are! Florica
RăspundețiȘtergeresigur ca da, insa nu inainte de 8 Martie, cel mai bine pe 9 :)
RăspundețiȘtergereddm
Nu sunt in masura sa fac aprecieri critice la adresa cartii Nicoletei, dar o compar cu "Marilena de la P7" al lui Cristian Nemescu, fiind la fel de...vulgare si la mare cautare !
RăspundețiȘtergereAm reusit forte greu sa pun mana pe aceasta "ciorba banala de hormoni", cum ii spune Florica, ceea ce demonstreaza ca se vinde bine si chiar "pe sub mana" !
Felicitari Nicoleta, e un succes cartea ta ! La mai multe ! Florin
In sfarsit am aflat ce inseamna literatura adevarata in conceptia dvs! Asta e! Aveati dreptate cand ati spus ca eu scriu paraliteratura! Ma bucur din toata inima ca nu suntem de aceeasi parte a baricadei slovelor!
RăspundețiȘtergerePS Seara, inainte de culcare, cititi-i si fiului cateva versuri din "minunata" carte ca sa creasca de mic cu gustul pentru adevarata literatura.
Luminita Aldea
@ dna Luminița Aldea
RăspundețiȘtergereNu sîntem pe aceeași baricadă, ceea ce mă bucură și pe mine. Mai exact ar fi să spunem că nu jucăm în aceeași divizie. Dvs la amatori, dimineața, în teniși. Noi, săracii, cu crampoane și apărători, în nocturnă și la TV.
Să ai senzaţia că ai fute şi o piatră,
RăspundețiȘtergereGod! Nu-mi vine să cred că cineva se poate considera artist,creator,femeie,lucrând într-o hazna literară.
Femeie,părul ţi s-a înfăşurat de falusul îngăduitor al unei Edituri formată din gonaci şi te consideri fără morală şi remuşcări de viitor,negândindu-te că ţi-ar sta mai bine să faci trotoarul decât să te ocupi de artă,de creaţie.
Cum crezi că se simte copilul domniei tale,sau nepoţii, fraţii,cunoscuţii, citind: Să trăieşti pentru pizdă...
Sîntem o ţară creştină, având încă generaţia părinţilor în spate care au mai rămas printre singurii cititori de literatură,pentru ei întreb:
Oare, asta e literatură?