miercuri, 28 decembrie 2011

Cărți noi! Emil Lungeanu Călător în Parnas, Odiseea literară a lui Florentin Popescu, Editura Dacia XXI, „încercare monografică în versuri” * *

            Una dintre cele mai demențiale cărți pe care le-am citit în anul 2011 și de cînd mă știu, aparținînd de altfel unui autor extrem de serios și prețuit de mine, este această lucrare între epopee și monografie critică, o istorie literară rimată și ritmată. Emil Lungeanu este autorul mai multor  volume care ar putea căpăta calificativul „bizar”, de regulă combinînd cu mare rigoare informația exactă cu ficțiunea, ca în acea scurtă operă exemplară care este „Jurnalul lui Henry Wilde”, la care m-am referit cîndva. De data acesta, Emil Lungeanu scrie o bio-bibliografie a lui Florentin Popescu, vechi și binecunoscut combatant pe frontul istoriei literare dar și al criticii care a făcut oarecum uitate, prin aceste preocupări, propriile poeme, membru de vază al curentului literar semi-oficial de la Boema 133. 


Chestiunea uimitoare este că Emil Lungeanu își alcătuiește lucrarea în patrusprezece cînturi eroi-comice, cu accente parodice de un comic irezistibil ascuns sub emfaze homeride via G. Murnu. Noul Odiseu apare ca un erou legendar, înconjurat de ahei și troieni de circumstanță asupra cărora Homerul nostru ne face cu ochiul permanent. De fapt, exaltîndu-le numele și faptele ca unor eroi homero-virgilieni, Emil Lungeanu îi acoperă cu mantia unuei blînde luări în bășcălie. Iată cum începe Cîntul VII: „a fost odată, hăt, cu zece veacuri și-ncă trei/ mai înaintea vremurilor cînd cei doi gemeni mititei/ Quirinius Romulus și Remus încă se mai pișau pe ei,/ a fost odat un zeu faimos...”. La relatarea cutărei întîmplari se face aluzie la vremurile „lui Ioan Adam și Eva”. Cum se cuvine unei monografii, lucrarea se încheie cu un corp de 100 de note bibliografice, trimiteri către lucrări la care versurile autorului se referă direct sau prin perifraze precum și al o bibliografie a cîntatului Florentin Popescu. 


Dintre cîte mii de autori a avut și are literatura română, de la Mureșanu al lui Eminescu încoace, unul singur s-a învrednicit să fie eroul unei asemenea încordări epice în versuri, iar acesta a fost să fie Florentin Popescu. Fie să se bucure de înaltul priviliegiu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog