vineri, 30 decembrie 2011

La Mulți Ani! Urarea lui Oberon


    În apropierea unui An Nou vă doresc tuturor celor care treceți pe aici multe bucurii și vă dedic orația lui Oberon așa cum i-am atribuit-o în vorbe românești în finalul „Visului de-o noapte-n miezul verii”, dar valabilă și iarna:


      OBERON:                    
               Iar perechile unite,
               Cu iubire dăruite,
               Să rămînă-n veci ferite
               De necazuri felurite.
               Alunițe, cicatrice,
               Semne rele, cum se zice,
               Să nu iasă, cînd vor fi,
               Pe trup la ai lor copii.
               Vărsați rouă după plac                       
                În cămări și în iatac
                Pentru-a binecuvînta              
                Pe toți cei ce ar intra.
                Cine-n ele va dormi
                Apărat de rău va fi.
                        
LA MULȚI ANI!


10 comentarii:

  1. Va doresc un An Nou mai bun, cu sanatate si impliniri!
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. LA MULTI ANI !
    Si la fel de multe realizari in continuare...

    RăspundețiȘtergere
  3. La mulţi ani, Happy Shakespeare to you!

    RăspundețiȘtergere
  4. Si in anul care vine,
    Cei cu ascuțite minți
    Dăruite de părinți
    Aibă zilele senine.
    LA MULȚI ANI!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulțumesc tuturor!
    Vă doresc la fel.
    Și, vorba Luciei, Happy Shakespeare, everybody!

    RăspundețiȘtergere
  6. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/12/maxim-vasiliu-plugusorul.html

    Urare
    Nichita Stanescu

    Clopotele norilor,
    cu ding-danguri de ninsoare,
    la-nceputul orelor,
    iată-le, bat ora mare.
    Crugul anului se schimbă,
    un cuvânt rămâne-n urmă,
    însă prea frumoasa limbă
    niciodată nu se curmă,
    ci azvârle înainte
    noi urări, numai de bine,
    prevestite de cuvinte
    ninse sus, în înălțime:
    Să vă fie anul-an,
    suplu ca pe râuri unda,
    să nu fie bolovan
    peste suflete secunda,
    nori să fie doar de ploaie
    peste câmpuri jos, la vale,
    niciodată să-ntretaie
    raza fragedă de soare:
    fie aerul curat
    plin de păsări liniștite,
    niciodată sfâșiat
    de lungi fumuri stalactite;
    limpede vă fie apa,
    verde pururea pământul,
    nu vi-l tulbure cu sapa
    semnul rău înnămolindu-l;
    pasul zvelt și luna albă,
    gestul mâinii prietenos,
    niciodată steaua slabă
    cu luci mohorât de os;
    pâinea să vă stea pe masă
    aburindă, aburind
    gheața ultimă rămasă
    pe ferestrele din gând;
    pură fie-vă zăpada,
    încălzind la subțioară
    floarea albă din livada
    înflorită-n primăvară.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog