sâmbătă, 3 decembrie 2011

Negustorul din Veneția. Prima întîlnire cu Shylock

BASSANIO:(evreului) El e, Signor Antonio.
EVREUL:(aparte)
Ce mutră de perceptor fariseu.
Desigur, îl detest că e creștin,
Mai rău că în prostia lui cinstită
Dă bani fără dobîndă: strică piața
De credite din care mă hrănesc.
Dacă l-aș prinde pe-ăsta la strîmtoare
Mi-aș răcori ranchiuna ce i-o port!
BASSANIO: Shylock, auzi?

EVREUL: Desigur. Tocmai chibzuiam cum stau
Cu banii și, din cîte mi-amintesc,
Nu pot acoperi deodată suma:
Trei mii sînt mulți. De unde să-i găsesc?
Tubal e un evreu din neamul meu.
Bogat fiind, mă poate ajuta.
Pe cîte luni dorești? (lui Antonio) Distinse domn,
Vă pomeneam tocmai acum cu stimă.
ANTONIO: Shylock, eu nici nu iau și nici nu dau
Vreun ban ca să cîștig din treaba asta.
Acum, pentru că-i vorba de un prieten,
Stric regula. (lui Bassanio) Ai apucat să-i spui
Cîți bani dorești?
EVREUL:
Da, da, mi-a zis: trei mii.
ANTONIO: Pentru trei luni.
EVREUL: Uitasem, pe trei luni.
(lui Bassanio) Așa mi-ai spus.
(lui Antonio) Totul pe garanția ta. Parcă ziceai
Că nu dai bani și nici nu iei defel
Pentru dobînzi.
ANTONIO:
Nu. Asta niciodată.
EVREUL: Cînd Iacob turmele-i păștea lui Laban ,
Ce-i era unchi... Iacob era al treilea
După Avram , ca neam, prin lucrătura
Isteței sale mame . Cum ziceam...

ANTONIO: Și ce-i cu el? Lua unchiului dobîndă?
EVREUL: Nu, nu „dobîndă”. N-ai putea să-i spui
Chiar o „dobîndă”. Însă fii atent:
S-au înțeles atunci Laban și Iacob
Ca mieii cei vărgați și cei cu breze
Să fie luați de Iacob ca răsplată.
Toamna, ducea pe noatini la berbeci
Și, tocmai cînd mîrlitul era-n toi
Între acele creaturi cu lînă,
Vicleanul ciobănaș belea nuiele
Și le-nfigea în fața oii care
Făta, pe urmă, miei cu blana-n dungi,
Deci cuveniți, după contract, lui Iacob.
Era un mijloc de a fi bogat.
Un mijloc binecuvîntat: e drept
Să fii prosper, cît timp nu furi pe altul.
ANTONIO: Prin asta Iacob încerca norocul,
Nu voia lui îi hotăra cîștigul,
Ci mîna cea divină. Și prin asta
Tu vrei să spui: e camăta cinstită?
Ți-e aurul berbec, arginții miei?
EVREUL: N-aș zice, dar îi înmulțesc ca turma.
Asta s-o știți...
ANTONIO:
Bassanio, ține minte
Că diavolul citează texte sfinte
Spre-al său folos. Un suflet ticălos
E un tîlhar cu zîmbet drăgăstos
Sau măr frumos, dar putred la cotor.
Înșelăciuni cu un chip îmbietor.
EVREUL: Ducați trei mii, o sumă rotunjoară
Trei luni din doișpe. Hotărăsc dobînda.
ANTONIO: Hai, Shylock, cît ai vrea să-ți datorăm?
EVREUL: Signor Antonio, foarte des, mereu
Pe la Rialto socoteală-mi ceri
Că-s cămătar și că percep dobînzi.
Am ridicat din umeri, răbdător
Cum e tot neamul meu cel încercat.
Necredincios și cîine ce sugrumă
Așa mi-ai zis și mi-ai scuipat caftanul
Doar pentru că-mi trăgeam un drept al meu.
Acum, se pare, ajutor pretinzi.

NOTE:
- Fiul cel mic al lui Isaac și nepot al lui Avram după Cartea Facerii. De aici enunțul că Iacob era al treilea (a treia generație) după Avram.
- Laban era unchiul lui Iacob, fratele mamei sale și tatăl lui Lea și Rașela.
- Avram era întemeietorul neamului evreu, primul patriarh de după potop.
- Rebecca era mama lui Iacob. Ea și-a determinat soțul, prin viclenie, să-l binecuvînteze în momentul morții pe Iacob și nu pe fratele mai mare al acestuia, Esau.

Imagini: Al Pacino în rolul lui Shylock și Jeremy Irons în rolul lui Antonio în ecranizarea din 2004.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog