duminică, 18 decembrie 2011

Cărți noi! Eugen Suciu - Motanul, Editura Cartea Românească * * *

Lui Eugen Suciu îi plac pisicile și mai ales motanii, dar nu mai mult decît poezia. Volumul său este de fapt un obiect literar-plastic complex realizat dintr-un singur text, Motanul, (cu traducerile sale în germană, franceză, engleză de Gerhardt Csejka, Dinu Flămând și Florin Bican, așadar nume importante ale domeniului) așezat într-un ansamblu grafic cu fotografiile din variate poziții unei remarcabile sculpturi în lemn de Mircia Dumitrescu.

Fotografiile și montajul tehnoradacțional sînt realizate de Orban Anna-Maria. Rezultă un ansamblu elegant și expresiv în care poetul și sculptorul încearcă să esențializeze motanul cu tot ce semnifică el: „pîndă și seducție” - cum ar zice un prozator – element nocturn, prădător, monstru de lene și calinerie. Poetul zice: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul”. Pe noi, cititorii și privitorii, ne interesează cine a re-inventat motanul și aflăm deîndată: Eugen Suciu și Mircia Dumitrescu.

Un comentariu:

  1. și tocmai când îi punea mustățile
    prelungile de mahon
    motanul ăsta de pâslă
    scoase pe la spate o gheară prepelicească
    și-i trase o turbincă pe obraz
    derbedeului
    își rânji colții
    șuierând ceva de dumnezei
    cu păstaia limbuței caline
    că spărie pisicile alergând
    în călduri
    pe acoperiș

    o mârlănie la care luna eugenică
    îți trase pe față lințoliul
    mai era doar un pas de stea căzătoare
    până la cântatul de-al treilea
    al cocoșului -

    în clondir își da ultimul fum
    feștila lui Mircia...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog