Seria Operelor lui William Shakespeare, retraduse de echipa coordonată de profesorul George Volceanov, a însemnat și înseamnă, din 2010 încoace, nu numai un considerabil efort de tălmăcire a frazelor marelui dramaturg și poet. Strădania de a realiza un aparat critic al acestei ediții care va da limbii române „un Shakespeare pentru mileniul III” (titlul proiectului) a fost la fel de mare.
Notele de subsol, care presupun o activitate laborioasă dar și pasionantă, ajung la cîteva zeci pentru fiecare piesă. Ele vizează traducerea, oferind adesea variante și deslușiri, precum și înțelesul unor nume proprii, aluzii istorice sau mitologice, inadvertențe și anacronisme făcute voit sau nu de autor. Dar o bogăție a acestei ediții, edificată în prezent la Editura Tracus Arte printr-o muncă devotată, sprijinită de la volumul al șaselea și de Institutul Cultural Român - printr-un demers absolut firesc – o reprezintă prefețele. E vorba, mai exact, de studii critice complexe și profunde ce însoțesc fiecare piesă, corpul sonetelor și vor deschide desigur și lectura poemelor.
Alături de traducători, și uneori intersectîndu-se cu mulțimea lor, exegeții prefațatori, dintre care, desigur, trebuie remarcat în primul rînd realizatorul și îngrijitorul ediței, au un rol esențial în împlinirea proiectului. În timp, opera lui Shakespeare a fost interpretată pe larg în România dar și, din păcate, denaturată voit așa cum cenzura și autocenzura au afectat textul traducerilor. Prea des am avut parte fie de un Shakespeare autor de „basme” cu limbaj și înțelesuri arhaice, rupte de actualitate, sau, și mai rău, de un Shakespeare devenit prin minune ideolog de stînga. Măreția regalității și a nobililor, cavalerismul și virtutea regilor și prinților, așa cum apar la Shakespeare, erau ocultate, insistîndu-se asupra tarelor genetice, trădărilor și crimelor. E numai un exemplu din deformările pe care o nouă perspectivă, eliberată de constrîngeri, se cade să le elimine din interpretarea operei unui asemenea gigantic scriitor.
Actuala culegere de studii, prima dintr-o serie care va continua fără îndoială, este legată direct de piesele apărute sau ce vor apărea în primele șapte volume ale ediței de Opere și constituie o adunare necesară a punctelor de vedere într-o construcție editorială autonomă ce se adresează cercetătorilor, studenților filologi sau din domeniul teatrului, oamenilor de teatru în general.
Din aceste pagini nu răsare poate un „nou” Shakespeare, dar sigur iese o statuie curățată salutar de zgura vremurilor ce-au apăsat vreo două generații de critici. Noua exegeză românească a operei lui Shakespeare este recunoscută dincolo de frontiere și chiar în patria autorului ca una vie și valoroasă. Adunarea studiilor de față într-un volum și, în perspectivă, traducerea lui apar ca fapte necesare. Aceste texte critice formează acum, împreună, un corp solid al receptării strict contemporane a lui Shakespeare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu