Pe Dan Dănilă nu prea îl prinde gravitatea și totuși o practică. El dă impresia unei pudori care-l oprește să facă tumbe cînd îi vine să le facă. Uneori se apucă să scrie cu rimă și ritm, deși este evident că ele îl constrîng să își prefacă adevărata natură. Nu că n-ar ști să le utilizeze, în general Dan Dănilă este un poet tehnic, bine școlit, capabil să adopte orice variantă de discurs. Capabil de poezie densă, deși fără mare anvergură, autorul celor 50 de poeme, relativ scurte toate, mai trîntește uneori cîte-o dulcegărie, cînd își aduce aminte de lirism, însă în general controlează bine textul și, cînd uită că vrea să emoționeze, chiar emoționează: „Am văzut un copil care mîngîia/ umbra unui cîine, am văzut/ cum explodează o frunză/ devorîndu-și ecoul verde (vă spuneam eu că mai scrîntește cîte un vers! n.m.) cum se adună rusalcele / sub lună plină, ieri am auzit/ un simplu tril alungînd norii”. La al șaptelea volum, Dan Dănilă scrie o poezie cel puțin plauzibilă.
Postări
Stimate Horia Gârbea,
RăspundețiȘtergereîn general m-aţi citit bine, dar trebuie să ştiţi că nici eu nu-mi cunosc adevărata natură poetică... pot doar să vă spun că nimic din ceea ce scriu nu este întâmplător, deci necontrolat sau neintenţionat, uneori îmi place să oscilez, să experimentez şi să "testez" vigilenţa cititorului... încă nu mi-am pus problema unui stil propriu... într-o lume epigonică, e aproape superfluu să vânezi aşa ceva... cu drag vă trimit şi alte cărţi, dacă vă face plăcere... cele 50 de poeme tocmai au fost premiate la Sibiu...
Salutări din Suabia,
Dan Dănilă
Felicitari pentru premiu. Astept cu placere un volum nou, cind veti avea.
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=3jsazkYi0Rk
RăspundețiȘtergere