Cărți noi! Iolanda Miculescu - Misterul feminin și magia iubirii în opera lui Mircea Eliade, Editura Arvin *

O lucrare doctă și cam aridă, rece despre un subiect cald în principiu, scrie Iolanda Miculescu, persoană fără antecedente literare și fără prezentare pe copertă sau paginile de început. Aceste prezentări, de multe ori fastidioase și autoelogioase, e drept, sînt totuși utile cînd autorul nu e un consacrat. Mie unuia cartea mi-a fost pusă în mînă, la lansarea altei cărți a altui autor, de o tînără persoană ce părea profesoară de liceu sau cam așa ceva care apoi a dispărut în noaptea neagră, misterioasă (cam) ca femeile lui Eliade. O fi o teză doctorală? O fi încercarea cuiva pasionat de Eliade? Autoarea dă note de subsol excesive: explică la subsol termeni ca eutanasie, totem sau falus. Măcar despre ultimul , chiar cei/cele care nu l-au văzut au auzit vorbindu-se! În plus definiția la eutanasie e greșită: „provocarea unei morți lente”. Ceea ce ar fi mai degraba explicația pentru termenul „tortură”. În schimb numita autoare nu-și numerotează bibliografia și ca atare nu se referă la ea în text prin obișnuitele trimiteri numerice. Capitolele sună bine la titlu: Exotismul erotic, Puterea lubrică a șarpelui (aici cam neclar cum puterea ar putea fi lubrică), Kartofania spectarlă, Motivul dublului, iubirea ca joc magic, Nostalgia Paradisului, Mythos și Eros (cam banal, mă rog). Conținutul nu mustește de idei dar e decent, la o adică Iolanda Miculescu ne cam povestește narațiunile lui Eliade. Pare a fi mai degrabă o lucrare pentru uz didactic în zona claselor a IX-a a XII-a sau chiar a claselor V-VIII. Pe coperta a patra un citat din Eliade care n-are nimic de-a face cu erosul ne spune că sîntem condamnați să învățăm prin cărți. Ar fi ceva în general, dar în materie erotică tot practica ne dumirește. Mircea Eliade o știa mai bine ca oricine.

Ulterior scrierii articolului am aflat că autoarea e bibliotecară și a publicat și alte volume între care un roman în 2010.