vineri, 30 iulie 2010

Cărți noi! M. Duțescu - și toată bucuria acelor ani triști, Cartea românească *

Poetul debutant a fost ales drept cel mai bun dintre cei care au participat la concursul de gen al Editurii Cartea românească de un juriu de înaltă competență. Nu putem ști cum erau ceilalți autori înscriși în competiție, însă M. Duțescu (n.1979, arhitect) pe mine unul m-a dezamăgit deși are o limpezimie a textului care îl poate face simpatic și o dezinhibare de profesionist. M-a dezamăgit pentru că poezia lui, ce se referă explicit la un segment bine delimitat de spațiu și timp: România ultimului deceniu de comunism și primel două din ce-a urmat după revoluție, durata vieții poetului deci, este o relatare netă, necontrafăcută, poate, dar și una netransfigurată în poezie. Zeci de volume despre această perioadă și despre experiențele personale ale autorilor opri ale unor protagoniști imaginari s-au scris. Mai ales volume de proză. M. Duțescu nu surprinde și nu impresionează. El descrie atent, eficient, concentrat la detalii ceea ce s-a întîmplat, probabil, cu adevărat cu el. Ei și ? Bun, viața e banală, viața e anodină și plată! Admit! Dar exprimarea acestui adevăr în relatări prozastice minuțioase este oare poezie? Dacă vom accepta - și putem accepta, desigur – că nimic nu iese din cotingent, că nu există niciun plan tarnscendent și că nimic din ce-i metafizic nu e cuprins în realitate, putem trăi după această schemă și în conformitate cu aceste convingeri dar, să fie limpede, atunci nu are nbiciun sens să scriem poezie, sau ceea ce dl. Duțescu crede că este poezia. Poezia banalului, a platitudinii etc. există tocmai pentru că ea, într-o anumită accepțiune, dintr-un anumit unghi de vedere se autoelimină, se persiflează, se convertește în transcendență. Aceasta este în primul rînd lecția lui Bacovia pe care foarte mulți poeți din generația lui M. Duțescu au învățat-o foarte bine și o extrind în variante proprii, unele de un uimitor impact. Din păcate M. Duțescu nu calcă niciodată cu proza pre proză și cu atît mai puțin cu poezia pre proză. El e un simplu reflector al unei realități dincolo de care nu mai există nimic.

18 comentarii:

  1. Iată un poet care,desi„ales”,nu vă place,asa cum nu vă plac multi dintre cei care scriu poezie în stil conservator,fără sarade si fără exprimări buruienoase,din câte înteleg.Eu cred că a te exprima în poezie înseamnă să o faci asa cum simti si cum îti curg ideile în vers.Am întâlnit multi oameni de litere cărora încă le place să citească o poezie care are rimă si o oarecare muzicalitate,care exprimă trăiri sau este descriptivă,dacă spune ceva,cu metafore bine alese,dacă dă de gândit si dacă are picătura de geniu care poate produce declicul emotional.De gustibus....

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca am argumentat. Trebuie citit. Nu e deloc conservator M. Duțescu, e foarte frust, prozaic, extrem de licențios uneori și brutal. Necum să fie „liric” în sens convențional. Problema e că nu trece de acest prozaism de simplă notație, nu are „metafizică”. Așa cred eu. E drept că și restul autorilor concurenți la CR, am văzut și eu textele, sînt cam la fel: o brutalitate și o dezabuzare totale și o cruzime maximă a lexicului și imaginilor ca la o competiție a oripilării „clientului”, nu a seduceii lui. Trăim într-o lume crudă dar, cred că aveți dreptate, merge să tentăm un pic fascinarea cititorului. Nu e cazul lui M.D.

    RăspundețiȘtergere
  3. subiectivitatea literaturii si a lecturii e un fapt de necontestat . mai ales a lecturii :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Faptul există, dar se pot și argumenta punctele de vedere.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am citit cateva poeme ale acestui autor:http://institutulblecher.blogspot.com/2009/10/poeme-de-mihai-dutescu.html
    Are poeme inegale ca valoare, cunosc persoane care scriu cel putin la fel de bine(sau de rau) dar pe care nu le cunoaste si nu le apreciaza nimeni.
    http://falezedepiatra.net/?p=9388

    RăspundețiȘtergere
  6. Sigur ca e si o chestiune de context debutul unui autor. El poate crește, că are tehnică. Mie nu mi s-a părut inegal ci prea egal într-o zonă ternă semnificației. Citind 1-2 texte ai citit totul.

    RăspundețiȘtergere
  7. Probabil că va creste,dar ar fi bine să o facă în conformitate cu gustul si cu personalitatea sa.Întotdeauna se va găsi cineva căruia să-i placă,chiar dacă nu-si va multumi criticii.
    Sper să reusesc să trimit acest comentariu de pe wordpress.

    RăspundețiȘtergere
  8. @evelics
    Sigur.Un comentariu critic nu atentează la personalitatea autorului. Totuși obiecțiile care se pot susține au șansa să modeleze și ele un tînăr scriitor. Excesul de prozaism și lipsa de metafizică, banalitatea universului poetic care se transferă banalității discursului mi se par de luat în seamă. A se vedea poezia Andrei Rotaru, autoare cam de aceeași vîrstă care problematizeaqză cotidianul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Horică+Horincă1 august 2010, 12:37

    Stimate domn, nu aveti niciun argument. Striatiile scrise mai sus ar putea fi montate pe suportul oricarei carti, in lipsa unor versuri citate. V-ati obisnuit sa scrieti in orice semnati povesti sub nivelul plat al cuvintelor - deja tehnica dvs.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu se poate cita intregul volum. Citatele, cind exista. pot fi acuzate de decupare tendentioasa etc. Normal este ca prietenii autorului să se supere (la adăpostul anonimatului mai ales). Dar e dreptul lor cum e si dreptul meu sa nu-mi placa un volum.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acesta nu este mai mult decat un comentariu in genul poezie.ro - neaplicat, subiectiv cat cuprinde, neprofesionist. Nicidecum o cronica. Am citit cartea si e multa poezie acolo. Ca sa fie transcendent, cum spuneti dumneavoastra, trebuie sa fie figuri de stil inflorite? Cred ca pur si simplu ati comentat pe gusturi, nu pe criterii argumentate, cum ar fi fost normal. Nu stiu cum ajung oameni ca dumneavoastra literati, imi cer scuze ca va zic asta, dar ma mira mult. Ar trebui sa va luati de mana cu Daniel D. Marin si Razvan Tzupa ('teoreticianul').

    RăspundețiȘtergere
  12. Sigur că orice comentariu cuprinde o doză de subiectivitate altfel, dacă s-ar găsi formula definitivă „obiectivă” a reflectării unei lecturi critica ar deveni inutilă. Nu cere nimeni figuri de stil „înflorite”, cum nu le au nici, să zicem, la distanță în timp Bacovia sau William Carlos Williams. Sau atîția poeți români din Gen. 2000 (să zicem T. Dună). E vorba de a găsi ceva dincolo de relatarea nudă. Eu nu am găsit. Ghinionul sau neputința mea! Dvs. ați găsit. Privilegiul dvs. (deși nu citați nici dvs. ar fi și greu). Deocamdată e impresia mea vs. impresia dvs.! Liber la impresii. Cum ajung literați oameni ca mine...? Păi, e greu de explicat. Cred că pur și simplu, aproape de la sine, scriind vreme de 28 de ani, publicînd cîteva duzini de cărți, fiind validați de breaslă. Nimicuri d-astea. Deși nu mă entuziasmează mereu, consider că și DDM și Răzvan Țupa sînt autori valabili și au un rol în literatura noastră și nu unul nociv. Deci îndemnul de a mă lua de mînă cu ei nu mă zdrobește.

    RăspundețiȘtergere
  13. Intru totul de acord cu antecomentatorii: e poezie, si inca buna. Cred ca dumneavoastra domnule Garbea ati citit cartea asta pe diagonala si de aceea nici nu dati citate, si mai si perseverati in eroare, spunand: Citatele, cind exista. pot fi acuzate de decupare tendentioasa etc. Asta e un argument copilaresc... Cine oare a mai pomenit cronica sau cel putin recenzie fara citate? Eu una nu... ne-au zis-o profii inca din primul semestru in anul 1... chiar daca stiam din scoala generala!
    Am imprumutat cartea de la o colega de master si am citit-o cap coada fara s-o las din mana... si tin sa va spun ca nu il cunosc personal pe autor, cum insinuati dumneavoastra mai sus la interventia altcuiva, dar l-am simtit foarte aproape. O fi din cauza varstei apropiate... eu sunt nascuta in 1984, domnule Garbea. Si sa fim sinceri, multi va cunosc activitatea literara din ultimii ani si ar putea spune ca nu sunteti cel mai echidistant comentator de poezie... Asadar, aveti cumva polite de platit autorului sau juriului pe care ironic il calificati drept de înaltă competență? Fiindca iata, va contraziceti flagrant: in articol spuneti ca nu ati vazut textele concurentilor, in primul comentariul ca le-ati vazut... deci care e adevarul si care e minciuna, hotarati-va!
    Eu va urmaresc cronicile de ceva vreme si in locul dumneavoastra as face o pauza de la cronici pentru a ma mai pune la punct cu poezia contemporana si nu in ultimul rand cu rigorile unei argumentatii civilizate, mai ales daca se face intr-un spatiu public cum e acest blog. Si va rog sa-mi iertati indrazneala, imi veti spune poate ca nu sunt in masura sa va dau sfaturi...

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu il cunosc pe dl. dutescu, nu am a-i plati nicio polita. Cu atit mai putin juriului format într-adevăr din critici competenți. Nu am vazut toate textele tuturor concurentilor, nici macar juriul nu a facut-o. Dar am vazut selectia discutata in plen dupa ce fiecare membru a ales.
    Poezia dlui m. dutescu (minusculele îi aparțin) e una oarecare. Eu citesc extrem de multa poezie contemporană, nu e cazul sa-si faca oarecine griji din pricina asta. Am norocul de a avea acces la ea, pentru ca din pacate circula in tiraje mici si cu difuzare redusa. Argumentul citarii nu rezista. La poezie poate ca putem cita, dar daca e vorba de un roman de 400 de pagini, cum proceda, la o intimpinare de 2500 de semne. Cu aceasta consider subiectul închis. Fac cronică de întîmpinare de 20 de ani și știu exact ce presupune ea. Aici își dau cu părerea în special neprofesioniști. E dreptul lor la opinie și atît. Recenzia la m. duțescu a apărut și în presa literară și îmi suțin punctul de vedere - este un debut mijlociu sper ca la volumul următor să mă uimească, dar nu cred. Am făcut parte din jurii care au promovat poeți care ulterior au debutat cu volume consitente (Oana Ninu, Cătălina Cadinoiu, Livia Roșca etc.) și pot anticipa, cît e posibil lucrul acesta în literatură, ce se va întîmpla cu un autor. Și nu primesc lecții de „civilizație”. Am semnat și îmi asum o parere. O cronică pentru cine nu știe este o opinie, nu o teorema.

    RăspundețiȘtergere
  15. e limpede ce gusturi are dl garbea: oana ninu, cătălina cadinoiu, livia roşca, daniel marin etc. "poeti cu volume consistente" :))) omfg ma stric de ras

    RăspundețiȘtergere
  16. nu stiu daca a intrat comentariul de prima data, asa ca il pun din nou:


    faceti cronica de intampinare de 20 de ani? probabil ca o faceti la fel de slab ca mai sus, de-aia nu am auzit de mai demult de dumneavoastra. citatele sustin ceea ce spuneti, pun in lumina parerile, arata implicare in text. toate astea inseamna profesionalism. si nu e decupare cand alegeti multe citate, care pun in lumina contextul. mai ganditi-va si o sa-mi dati dreptate. sunt de-acord la proza, dar argumentul cu proza nu are nici in clin nici in maneca cu poezia. puteti chiar sa citati un text intreg de poezie, si sa spuneti de ce e bine undeva, de ce nu e bine altundeva, etc. uitati-va la eseurile lui stefan augustin doinas, un exemplu de luciditate si de cunoastere de poezie. uitati-va cum il transeaza ion barbu pe tudor arghezi, cat de argumentat o face. si veniti sa ma pacaliti cu pareri generale, din avion, despre volum? cititi critica literara a lui nabokov asupra marilor autori ai literaturii universale, sa vedeti ce inseamna aplicabilitate. cronica e pe spatii mai restranse, o sa-mi reprosati. si ce daca? trebuie macar un minim de citate, pentru a argumenta parerile. deci va rog frumos, nu mai aruncati cu nisip in ochi, aici mai sunt oameni care mai si citesc uneori critica, si cam stiu cum ar trebui sa arate una serioasa si profesionist facuta. pacaliti in alta parte si pe altcineva, nu pe cititorii care converg toti catre aceeasi idee de bun simt: cronica fara argumentatie = zero.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Alexandru Muja

    O cronică de întîmpinare și chiar un articol de dicționar se pot dispensa de citate dacă e cazul. Puteam cita de oriunde m.d. e peste tot cam la fel. Dacă citiți și alte recenzii ale mele din cei 20 de ani la care vă referiți cu ironie, unele le găsiți pe internet, altele în cele 3 volume de comentarii critice veți observa de aveți un minimum de imparțialitate că am destule cu citate și chiar texte comentate la vers și sintagmă. Dar una e să comentezi un text de Virgil Mazilescu sau Daniel Bănulescu, plin de sens și alta e prozaismul plat al altora.

    RăspundețiȘtergere
  18. sincer cred ca o mizerie ascunsa sub o patura de "poezie" moderna sau nonconformista, depinde cum o vede fiecare, tot o mizerie ramane, indiferent de cat de mult incearca unii sa o "cosmetizeze".

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog