Cărți noi! Paul Everac - Acomodări, Editura Semne, poeme, poezii, cuplete *

Un autor ciudat este acest domn Paul Everac. Neobosit de decenii în a scrie piesă după piesă, foarte jucat cîndva, deloc jucat acum pentru că sîntem un ținut al exceselor, el izbutește din cînd în cînd să emită și cîte un volum de versuri. Deși Everac nu este și nu poate fi liric. Ceea ce el pune în forma liricii sînt de fapt fabule, pamflete, maxime și aforisme, texte demonstrative de tipul tabletelor, gen pe care nu l-a părăsit niciodată, în paralel cu cel teatral. Paul Everac scrie poezia ca un sămănătorist: cu tendință. El nu visează ci demonstrează, scrie pur gazetărește, așa cum o face uneori și în teatru. De asemeni Paul Everac practică forme prozodice meșteșugite, cu rime căutate (păduchii rimează cu hazmațuchi) și refrene, curat cuplete, vorba lui. Texte care merg recitate pe scenă sau mai bine la vreun fost/viitor „cenaclu flacăra”. E destulă fiere în textele lui paul Everac și presupun că asta îl și ține nu numai în viață dar într-o formă de zile mari. Dacă noi, ăștia mai tineri, vom supraviețui, îl vom sărbători pe maestru la centenarul ce nu-i departe.