Apocalips II. Dărîmarea școlilor

Versurile sînt cunoscute:
„A venit vacanța/ Cu trenul din Franța (?):
Dărîmarea școlilor,/ Moartea profesorilor.”
Acum trebuie puțin modificate: „A trecut vacanța...”
Odată cu începerea noului an școlar și universitar care e aproape, de fapt pentru cadre didactice anul începe la 1 septembrie, învățămîntul va cunoaște momente echivalente cu „dărîmarea școlilor – moartea profesorilor”. Multe școli sînt ruinate la propriu. La figurat vor fi toate. Abandonul școlar și universitar se vor întinde ca rîia. Motivele: scăderea veniturilor părinților, scăderea posibilității studenților de a avea de lucru, reducerea salariilor corpului didactic, neplata sau impozitarea excesivă a activităților din afara normei și evadarea lui spre alte profesiuni, scăderea importanței studiilor și șomajul intelectual, scăderea drastică a prestigiului intelectualilor în societate. Nu chiar în ultimul rînd: „groapa demografică” din primul deceniu al secolului XXI, persoanele care au 10-20 de ani sînt numeric puține în raport cu alte categorii de vîrstă.
Ar fi o greșeală să considerăm acest moment o consecință doar a crizei din ultimele 20 de luni. Dezinteresul cu care guvernările dar și societatea au privit învățămîntul și formarea intelectuală, culminînd cu disprețul față de intelectuali au rădăcini începînd cu 15 iunie 1990 – dată de referință în atitudinea puterii față de studenți și intelectuali. Restul a fost o amplificare continuă escaladată în ultimul timp și ajutată de promovarea imaginii „analfabetului de succes”. Inclusiv cu nostalgia după analfabetul Ceaușescu sub care mulți (unii care nici n-au trăit epoca) afirmă iresponsabil că „era mai bine”. Desigur colapsul învățămîntului va determina moartea profesorilor: 1. individual, de foame, 2. colectiv – dispariția profesiunii din lipsă de obiect.
Ecuația e simplă: segmentele de populație care ar fi interesate să susțină formarea intelectuală a odraslelor sînt prea sărace. Cele cu bani nu sînt interesate în asta, avînd exemplul personal: reușita socială fără studii sau cu studii cumpărate en-gros. Cu această concluzie să așteptăm momentul 1 septembrie 2010 pe care îl pregătim cu zel de 20 de ani.