vineri, 20 august 2010

Impostorii agramați și editorii cu avere

Florin Mitel Vin După tine Balaure sau Teoria Alienarii, Editura Semne :( :( :(

Degradarea culturală evidentă este vizibilă și prin publicarea, fără un minim de responsabilitate a unor asemenea producții sinistre ale unor indivizi lipsiți nu numai de talent dar și de un minim respect față de public. Desigur, cele cîteva zeci de exemplare, de cîte 48 de pagini, dintre care ultimele două sînt albe pentru a completa coala pe care le poate publica un asemnea „poet” nu reprezintă o sursă prea serioasă de poluare pentru că nu pot avea nici difuzare nici impact. Totuși, este impardonabil să lași asemenea maculatură să poarte copertă ISBN și CIP ca o carte adevărată. În afară de virgula din titlu, ceea ce lipsește volumului sînt ... semnele diacritice. Stupefiant dar adevărat! O editură cu producție mare și o anumită notorietate (cunoscută ce-i drept pentru că publică pe banii autorilor orice, dar avînd anumite pretenții, pentru că a tipărit și cărți adevărate) a ajuns să-și pună sigla deasupra unui volum în care textele sînt lipsite de aceste semne ce definesc limba română. Culmea: nu toate poemele sînt fără diacritice. Majoritatea. Cum a avut chef autorul. Că de redactare nu poate fi vorba. Ce mai are volumul? O sumedenie de greșeli de ortografie pentru care un elev de clasa a patra ar trebui să rămînă repetent și o totală lipsă, nu de har poetic, acesta iese din discuție, ci de minimală coerență. Redau un fragment cu toată lipsa lui de sens, de diacritice și cu greșelile de punctuație originale: „Undeva în lumea asta,/ Se nastea din mit speranta./ Si pleca pe cai de vis,/ Erea (sic!) cutezanta.../ Se lovea de nemiloasa/ Umbra a tacerii/ O pasea (sic!) cu napasare/ Venea cutezanta”. La final mai apare un „Erea” ca să nu avem niciun dubiu despre cunoștințele de gramatică ale „poetului”. Încă patru versuri care să ne convingă de faptul că, inclusiv în lumea editorială, totul e posibil și nu mai există pic de rușine: „Nascuta din nevoia multimilor/ De a se lasa seduse/ Pe treapta de putere/ Administratia ajunse”.
Autorul e un analfabet sărac cu duhul. Dar pe seama lui și a altora ca el, editorul (binecunoscut și al cărui nume nici nu vreau să-l scriu) a dobîndit averi considerabile tipărind asemenea pachete de agramatisme ordinare, înzestrate triumfal cu copertă color, CIP, ISBN.

P.S. Știu că unii vor sări imediat în apărarea lui! Ne miră primatul imposturii, dar cînd cineva o denunță e luat la înjurăruri. Mi s-a mai întîmplat. Hai, începeți!

5 comentarii:

  1. O profesie în care îsi poate încerca norocul oricine,cu sau fără har,cu sau fără stiintă într-ale gramaticii.Măria sa banul hotărăste,mai presus de măria sa criticul.Slavă Domnului că sunt si profesii cu impact direct si imediat asupra semenilor(ex.medicină),în care asa ceva nu este posibil.În afară de cazurile evidente,de-a dreptul deranjante,cum este cel de mai sus,se pune uneori si problema,delicată,a măriei sale-criticul-pentrucă în artă,ca si în viată,totul este relativ,inclusiv părerile acestuia.De unde si diversitatea opiniilor.ANONIMUL(A)CIVILIZAT(Ă).

    RăspundețiȘtergere
  2. fl.predan@gmail.com21 august 2010, 12:30

    O sugestie : comentati numai ce va place. Si lasati-i in plata Domnului pe autori precum acesta, sa-i citeasca cine o vrea. Va asigur ca nu va sari nimeni in apararea lui, nu incurcati lucrurile, nu ne faceti chiar pe toti ologofreni ! In cazul de fata vina este in totalitate a editorului. Pe de alta parte nu cred ca este atat de potrivit sa va arogati superioritatea unei instante ce emite sentinte definitive in materie de cultura si bun gust. Ca s-ar putea sa gresiti... Ceea ce s-a si dovedit. Lasati-o mai moale !

    RăspundețiȘtergere
  3. O, e plină lumea de veleitari şi, într-adevăr, parcă se înmulţesc de la o zi la alta. Cred că cel mai bun lucru de făcut din partea criticilor ar nu să atragă atenţia asupra nulităţilor acestora. Să-i ignore cu desăvârşire fiindcă ei se hrănesc din atenţia celorlalţi.
    Altfel se poate întâmpla ca impostori ca acesta să înceapă să se şi laude în dreapta şi-n stânga: "Păi despre mine a scris şi Horia Gârbea!" (de-o pildă!). Şi să fie şi convinşi, indiferent ce ar fi scris Horia Gârbea, că faptul în sine că a scris e de bine.
    Cât despre editori, teamă mi-e că în timp majoritatea se preschimbă, dacă nu erau dintru bun început, în afacerişti mai mult sau mai puţin veroşi. E drept că din punct de vedere economic, în esenţă o editură e un SRL ca oricare altul având ca ultim scop profitul, dar... În idealismul nostru de cititori naivi, sperăm că tot ce a trecut prin mâinile unui editor, a unui redactor, şi poartă o copertă se poate numi o carte.
    ANONIMUL VENEŢIAN

    RăspundețiȘtergere
  4. nu au de ce sa sara. zic eu... pt. ca articolul nu infloreste. chestiunea in cauza este destul de gogonata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sint de acord cu opinia de a comenta (eu sau alt critic) numai ce-(m)i place. Actul critic este unul care separa binele de rau. Desigur un articol critic e doar O OPINIE din multele posibile. Chiar intr-un volum care imi place sint aspecte criticabile, dupa cum un volum ratat in buna masura poate avea pagini excelente. O judecat poate fi partial negativa dar recunoascind meritele reale. In cazul de fata nu e vorba de un act de critica literara ci de o atitudine fata de optica si procedura editorului lipsit de etica si profesionalism. Nu e in discutie valoarea cartii, caz in care se puteas intr-adevar pastra tacerea, ci actiunea editorului, unul relativ cunoscut. Nu cred ca e bine ca, daca, un producator de mezeluri sa zicem, produce sistematic alimente otravitoare, noi sa aplicam principul de a tacea si de a-l evita in tacere lasind piata sa fie infestata si alti copnsumatori sa se otraveasca. Principiul `nu-ti place, nu consuma` si taci este nu numai pagubos, dar e chiar imoral, e o lasitate. Exista, si in cazul editorilor legi morale si chiar reglementari care se cuvin respectate iar ciond cineva le incalca, se aplica sanctiuni, fie si morale. In plus exista niste acreditari ale MCPN care pot fi suspendate. Voi cerceta procedura legala. Nu, infractorii nu trebuie lasati liberi pentru ca e mai comod pentru noi.
    (Scuze - am scris fara diacritice in graba la un calculator de la un centru internet, nefiind acasa, nu am reusit sa setez tastatura pe româneste)

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog