duminică, 8 august 2010

„Martori apropiați” (* * *) sau Despre anonimat și validare


Am exprimat într-o postare pe blog ideea că un autor contemporan este validat și prin prezența lui pe internet. Numărul și calitatea referințelor nu sînt garanții absolută ale valorii, e limpede, dar un autor care nu e de găsit în mediul virtual e suspect. Un tînăr debutant român în literatură are de regulă mii sau chiar zeci de mii de referințe. Recentul laureat USR și proaspătă vedetă a mediului literar Stoian G. Bogdan, după unicul său volum Chipurile din 2009, are 41 000 de referințe. Concluzia: un autor cu referințe puține nu are îndreptățire de a fi considerat, la rîndul lui, un referent credibil atunci cînd emană o judecată de valoare.
Cîțiva cititori au reacționat printr-o avalanșă de invective la adresa mea pentru că –afirmau – un cunoscut de-al lor, la care am găsit pe google 2 (două!) referințe, e un scriitor de valoare și profesor universitar într-o țară occidentală și numai reaua mea voință nu-l recunoaște. Fals! Pînă și în România biografia și opera, mai ales ale unui universitar, apar pe internet, e chiar o condiție de acreditare ca universitățile să le posteze. Așa e la noi. Greu de crezut că în Occident e altfel. Chiar dacă un autor, din discreție, modestie etc. ar vrea să se ascundă, nu ar putea. Publicarea de articole și cărți, recenziile la acestea, susținerea de comunicări și participarea la dezbateri transpar automat în mediul virtual. Nimeni nu poate susține că un universitar, fie el și un preparator din România, poate avea doar două referințe găsite de Google și acestea nu dau niciun titlu de lucrare! Tot internetul ne permite accesul la fișierul Bibliotecii Naționale a României și prin el la altele europene. Omul nostru – nicio referință (subsemnatul am 773 la B.Naț., nu știu dacă e mult sau puțin, dar comparat cu nimicul...).
Mă apropii acum de subiectul real, mai interesant decît anonimii care se dau profesori. I-am căutat pe Google și pe doi scriitori români care nu sînt filologi. Unul dintre capetele de acuzare ale inșilor care m-au insultat cu ocazia incidentului descris mai sus a fost că sînt ... inginer. Ei bine, pentru Bogdan Suceavă și Constantin Virgil Negoiță care REALMENTE SÎNT cadre didactice în SUA am găsit 71 000 de referințe la romancierul-matematician B.S. și vreo 15 000 la romancierul cibernetician V.C.N. care este - pe bune - profesor de matematici superioare la New York University. În cîteva clipe am aflat unde și ce predau, ce operă științifică și literară au cei doi.
Deci internetul oferă celor ce caută oameni și opere răspunsul potrivit. În ceea ce mă privește, l-am ales ca exemplu pe profesorul Negoiță și pentru că voiam să semnalez cartea sa „Martori apropiați” (Ed. Paralela 45), una prin care, dincolo de referințele pe web, mult mai profund decît ele, poate fi cunoscut un om absolut senzațional. El alege să-și scrie „memoriile” sub forma reproducerii unui semnificativ epistolar cuprinzînd mesaje adresate lui însuși între 1982 și 2010. Cu o răceală aproape masochistă el se lasă oglindit în expresia a zeci de corespondenți din țară și din alte țări, mai ales de dincolo de Ocean. E conștient că el există prin imaginea lui în ochii altora, fie că sînt iubite, colegi, rivali, martori indiferenți ai existenței sale. „Martori apropiați” este o carte fascinantă. Nu i-a trebuit mult efort romancierului s-o alcătuiască dar, cu un simț critic propriu unui scriitor de anvergură, cum este, și-a dat seama că-i va ieși. Scurtul preambul și scrisoarea finală a autorului către cititor întregesc un memorial de excepție.

11 comentarii:

  1. Domnule Garbea, ai citit dumneata vreun roman de Negoita? Cartile lui sunt fie compilatii din ziare si alte carti, fie aiurari...in proza, doar pentru ca nu sunt in versuri! Cartea de care vorbesti dumneata nu este nici pe departe un "roman epistolar" ci doar o gramada de scrisori in ordine cronologica, racordate de un comentariu minim si cu totul nesemnificativ. Masochism? Mai degraba cinism si totala lipsa de recunostinta si sensibilitate fata de o femeie (inca in viata!) care l-a iubit si a sacrificat totul pentru el. Chirurgia oribila a lui Negoita ar trebui mai degraba sa dezguste decat sa entuziasmeze. Incercarea lui Negoita de a intra in sfarsit in literatura, fie si pe usa din spate - publicand scrisorile si versurile fostei ei iubite - e inca un esec motoriu. Insa scrisorile - ei da, ce scrisori! Decat ca Negoita nu e autorul ci...nedemnul destinatar al lor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dl. Negoita nu a predat niciodata la New York University, care e o universitate particulara de prima mina, ci la una de stat numita Hunter. Cartea de care vorbiti e o compilatie de scrisori primite si unde interventia autorului reprezinta 8 pagini. Dumneata, domnule Garbea, ai putea sa publici scrisorile amicilor dumitale intr-o carte si apoi sa te semnezi pe ea spunind ca acestea sunt memorii? Ai putea publica scrisorile primite de la fosta iubita din tinerete intr-o carte pe care sa o semnezi punind si fotografia actualei sotii pe coperta? Ce este asta?

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am gasit o referinta pe net. E posibil sa fi fost gresita. Am citit două romane de CVN și am scris despre unul. Nu mi s-au părut rele. Este literatură memorialistică și scrisorile sînt provocate și de răspunsuri ale lui CVN pe care nu le știm. E vorba de profilul unui ins prin privirile altora, un procedeu literar. Oricum, dincolo de faptul că nu semnați, nu mi se pare nici mie corect să transformați blogul meu într-o tribună a antipatiei dvs. față de scriitorul CVN. dacă îi dezavuați procedeele aveți două căi mai oneste: 1. îi spuneți lui în față. 2. publicați o recenzie pe care o semnați cu numele întreg și v-o asumați așa cum fac și eu cu recenziile mele. Așa, e lovitură pe la spate și cu masca pe ochi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Un impostor care se foloseste de scrisorile altora ...lamentabil d.p.d.v.moral! chiar daca nu.l numeste, personajul "ana" se simte de la o posta ca e sau a fost o persoana reala si scrisorile ei, nu ma poate convinge nimeni ca au iesit de sub pana lui negoita ...imi starneste mila si sila ...
    Lucia Dragnea

    RăspundețiȘtergere
  5. Pacat ca nu da numele intreg al autoarei reale a scrisorilor. spre a o putea felicita pe aceasta ana, pentru ca evident nu sunt opera lui CVN "respira" si "transpira" un cu totul alt stil decat al autorului.Nu ma poate nimeni convinge ca nu sint un "rapt"

    RăspundețiȘtergere
  6. Domnule Garbea, va stiam baiat cu gust, zau asa!
    Textele Anei sunt din alta lume, iar textele lui negoita sunt hibride,aride iar humorul sau ... sa fim seriosi, zau! deci, doua lumi, doi autori, e cat se poate de transparent!


    Un amic, nu stiu daca va mai amintiti numele meu,Radu Ilin.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu stiu daca a intrat comentariul meu, ma cam incurc in tehnica moderna, deci: repet: doua lumi, doua scriituri, textele anei vin dintr-o zona in care CVN nu are acces daca ar mai trai o suta de ani .. a sensibilitatii vreau sa spun.
    deci e transparent, textele anei sunt scrise de o "ana" iar ale lui negoita...poate chiar de dumnealui! In ce priveste umorul, sa fim seriosi!
    radu ilin - an dat odata mina in trecut, dar nu mai tineti minte, va simpatizez!
    Snagov, 21 august spre dimineata... ca e cald

    RăspundețiȘtergere
  8. E ciudat cum numai un singur paragraf - si acela, recunoaste Dl. Garbea cu onestitate preluat dintr-o stire poate sa produca atat de multe reactii. Cunosc ambele personaje ale dezbaterii si e regretabil ca una dintre ele a ales sa publice scrisori intime fara consimtamantul celeilalte. Nu ma hazardez sa spun neaparat ca e ilegal, dar sigur e lipsit de sensibilitate si maniere. Acum, ar fi interesant sa vedem scrisorile lui de raspuns, nu de alta dar am afla din toata treaba asta cum stam nu numai cu morala dar si cu...literatura!

    Viorel Pantea

    RăspundețiȘtergere
  9. C.V.N. e notoriu in ...compilatii, si in proza si in, se vede, genul ...epistolar. Ce ii mai ramine de copiat cu pretentiile sale fazzy (ca teorie intru revitalizarea prozei sunt de luat in seama, dar atit).

    RăspundețiȘtergere
  10. Desi comentariul meu vine tarziu, pentru cei care nu sunt in cunostinta de cauza, fac totusi gestul aproape inutil la aceasta ora tarzie, de a va informa ca 80 de procente din economia acestui roman sunt un "rapt" - constituind scrisorile mele catre CVN cu destinatie strict privata, nici intr_un caz pentru a fi publicate, incepand cu anul 1982 cand acesta a plecat din tara - scrisori pe care le-a publicat neschimband nici macar o iota ...(publicand chiar si poeme ale mele pe atunci in lucru si aparute ulterior in carti) si, asa cum presupuneti, fara a-mi fi solicitat consimtamantul de a le publica.
    O marunta marsavie morala, facuta doar cu scopul de a isi face publicitate, pentru ca romanul in sine,cu toata bunavointa, nu are nici o valoare literara. Ma intreb, fara a gasi un raspuns satisfacator ce i-o fi trecut prin minte facand acest gest. Poate gasesc candva un raspuns la vreun psiholog, analist al "abisurilor" fiintelor chinuite de vanitati pe cat de absurde pe atit de penibile.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma simt indemnata, la aceasta ora tarzie sa aduc cateva precizari : scrisorile personajului Ana au fost scrise de subsemnata incepand cu anul 1982 anul plecarii lui CVN din Romania, reprezentand cam 80 de procente din economia asa zisului sau roamn de 365 de pagini,texte cu destinatie strict privata, nici intr-un caz pentru a fi publicate. CVN le-a publicat astfel cum i le-am trimis, nu a schimbat o iota (preluind chiar si erorile mele de exprimare! sau pe alocuri nedescifrand-mi caligrafia a comis altele, pe care eu nu le-as fi putut face) fara a imi cere consimtamantul, sau a imi face cunoscuta intentia de a le publica. Un gest ce nu necesita comentarii. Ca sa nu mai vorbim de indiscretia grosolana comisa. Si-a insusit un bun (in acest caz produsul mintii mele) care nu ii apartine. Ma intreb ce o fi fost in mintea sa cand s-a decis la acest lucru? Sau ce parere ar fi avut tatal sau, parintele Negoita, parohul bisericii de la Foisorul de Foc despre aceasta meschina-mare gainarie?
    Probabil ca nu voi afla niciodata raspunsul, doar daca nu voi consulta vreun specialist in descifrarea abisurilor fiintelor macinate de boala unui tip de vanitate, pe cat de absurda, pe atat de penibila.
    Ana Muresanu
    scriitoare, membra a USR

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog