marți, 26 iulie 2011

„Vis de noapte-n miezul verii” - Traducere pe viu


Am petrecut o săptămînă traducînd „Vis de noapte-n miezul verii” de William Shakespeare în mijlocul unei vegetații aproape sălbatice la marginea unui sat, dar în afara lui, o vegetație bîntuită de o faună diversă de la nevăstuici la lăcuste și de la gaițe la licurici. Peisajul e plin de sugestii și anotimpul este potrivit cu acțiunea piesei. Atena nu putea avea în vremea lui Tezeu mult mai mulți locuitori decît Bengeștiul astăzi, vreo 6000. Meșterul Nicu Mosor, țesător, există în realitatea contemporană și cu numele lui adevărat (traducerea lui Bottom, se referă la miezul caierului), doar că e tehnician veterinar.

Adevărata surpriză a fost însă elucidarea pe viu a termenului „dewberries” care nu are echivalent în română. Dewberry este o rudă din cele cîteva zeci ale speciei, confundată inevitabil cu „blackberry” traductibil prin „mură”. Tocmai cînd îmi băteam capul cu această echivalență, am descoperit la 100 de metri în afara curții un rug țepos de dewberries, unele aproape coapte, mai mici și conice, față de forma clasică a murei, de neregăsit decît în flora spontană. Și atunci, neavînd termen de echivalare, am scris „mure mici de rug”, cu care Titania dă ordin să fie hrănit Nicu Mosor, iubitul ei cu cap de măgar.

Îmi pot imagina că Titania era pe-aproape iar în rolul lui Prihor Prunc-Bun (Robin Goodfellow) l-am distribuit desigur pe fiul meu Huppy, cu neastîmpărul lui de spiriduș. Seara apare negreșit luna „cu ochiul lăcrimînd” și ies licuricii. Dar despre acești slow-worms ce urmau să lumineze calea lui Mosor va fi vorba altădată.

Față de simpla lectură, o traducere chiar și a unei pagini te face să înțelegi cu adevărat geniul copleșitor al lui Shakespeare.

2 comentarii:

  1. Într-adevăr, marele Will nu poate fi tradus decât într-un areal ce aminteşte de culoarea locală a acelor vremuri şi în care poţi respira spiritul liber al unei naturi după care unii tânjesc, poate, şi astăzi.
    Cu prietenie, Emil Iliescu

    RăspundețiȘtergere
  2. @Lucia
    Multumesc
    @Emil Iliescu
    De acord. Sansa mea unica de a ma afla in decorul Visului in aceste zile... Nici nu-mi venea să cred văzînd luna plină și roșie răsărid peste deal și foșnetul insectelor. S nu uităm însă că Șt. O. Iosif sau Topârceanu au putut teoretic beneficia de același decor spre bucuria lor.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog