Acest „memorial” este încă o distopie din cele multe pe care autorii noștri, Ecovoiu, Tomșa, Florin Toma, mai nou Vișniec (deși cartea din acest an e scrisă mai demult), pe urmele unor Tupan, Șlapac, se obstinează nobil să le scrie făcînd din fum sau din lut insule terifiante. Dacă înainte de căderea comunismului scopul unor asemenea volume era acela de a portretiza ori caricaturiza „orîndurirea” cu sensul că „cel înțălept va înțălege”, după expierea lui, sensul nu poate să mai fie decît unul de „reformare” a lumii, propunînd, în locul haosului, propria ordine sau propriul haos. Față de cruzimea și bogăția realității, asemenea creații artificiale, dacă nu sînt bine, dar ce zic eu, dacă nu sînt excelent alcătuite capătă automat ceva din kitsch-ul florilor din plastic puse lîngă cele naturale pe care le imită bine dar... pe care nu le poți oferi cuiva de ziua lui. Leon-Iosif Grapini, poet nouăzecist ca vîrstă, debutant întîrziat (1997) și convertit firesc la roman, scrie un fel de „Citadelă” în siajul lui Saint-Exupéry, un fel de epopee sapianțială cam ternă, deși atent articulată. Autorul se dedică devotat celor 400 de pagini ale sale, notează cu acribie, crează imagini poetice („soarele se prinde cu mîinile de creasta munților, se ridică în forța brațelor, își ițește capul după culme” etc.) Din păcate întîmplările sînt relevante doar în contextul lumii create de Leon-Iosif Grapini, în care se și produc. Lumea Cetății este una autarhică, precum „Rhizoma” regretatului Tupan și reverberează prea slab în afara zidurilor ei. În plus, stilul permanent incantatoriu, filosofard chiar cînd sînt relatate banalități, obosește lectorul. Leon-Iosif Grapini are înzestrarea necesară pentru a da un roman realist, scurt și nervos, pe care îl dorim cu sete. Atunci, memoria Cetății va fi ștearsă, ea constituind - vom scrie atunci, dar numai atunci! - un util exercițiu. Așteptăm!
Postări
Puteti sa fiti mai explicit? Care pasaje "obosesc" cititorul? Pe care le considerati "banalitati"? Cele care descriu viata de la tara? Daca nu ati fost macar o saptamana sa urmariti viata de la tara, asa "banala" cum e ea, cum va pemiteti sa va pronuntati astfel? Sau e obositoare fiindca nu contine dialog clasic, marcat prin "liniute"? Dumneavoastra va autointitulati un critic, deci nu ma asteptam ca lipsa dialogului evident sa fie un impediment in savurarea unui roman.
RăspundețiȘtergereRomanul se vrea o expunere a unui mit dintr-o zona superba, din apropierea locului de bastina al autorului. Sunteti liber sa va documentati... O sa ramaneti surprins cand o sa aflati ca multe dintre evenimentele descrise in roman au corespondent in realitate. De aceea va recomand sa studiati si folclorul zonei respective.
RăspundețiȘtergereSînteți unul dintre acei autori care nu va fi fericit niciodată pentru că nu acceptați că percepția dvs. asupra lumii nu coincide cu a altora și că ea nu încîntă pe nimeni. Vă plîng pentru trufia dvs. sterilă. Romanul e o uriașă plictiseală și o zădărnicie cu care am fost amabil acordînd două stele pentru harul de a crea imagini delicate și îndîrjirea nobilă de a vă dedica unui subiect. Dacă veți fi lucid vă veți folosi calitățile pentru a scrie o carte care chiar să spună ceva și celorlalți nu numai dvs. Dar mă tem că nu e cazul...
RăspundețiȘtergere