sâmbătă, 6 noiembrie 2010

În sfîrșit, echilibru! Despre Adrian Păunescu


În corul excesiv, excedant, aproape insuportabil de negări vehemente și adulări necritice pe care îl stîrnește, de ce oare ?, doar moartea unui (totuși) artist, a unei persoane publice, cum Adrian Păunescu a fost și i-a plăcut peste măsură să fie, am găsit în sfîrșit cîteva rînduri pe deplin măsurate și raționale însoțite de citarea unei poezii adevărate a celui care a fost A.P. poetul. În fine, nu zornăielile kitsch din „Rugă pentru părinți”, nici tendențiozitatea pro sau contra comunismului din atîtea excese de temperament versificate. Citiți aici ce spune poetul și criticul Octavian Soviany la plecarea lui Păunescu. Îl invidiez sincer și amical că a găsit aceste cuvinte echilibrate, puține și demne. De aceea nici nu am scris nimic pe „tema la zi”. Prefer să-i dau lui cuvîntul.

5 comentarii:

  1. am citit postarea.
    simplitatea adevărului pe care îl spune e minunată.

    o recomandare reuşită.

    diana

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai bine l-ati cita pe dorin tudoran, care pe blogul lui face un altfel de portret poetului pereche...

    RăspundețiȘtergere
  3. O sa-l citez după ce-o să-l citesc. Nu pot să urmăresc toate blogurile din lume. Le citez și eu pe cele pe care le-am observat într-un timp dat. Așa că „Mai bine” ăsta țîfnos să vi-l puneți unde știți.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mare modă în blogosferă cu ţâfnoşii şi anonimii...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog