duminică, 16 ianuarie 2011

Cărți noi! Constantin Abăluță - Întîmplări imaginare pe străzile Bucureștiului, A-L, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă * *


O carte de inspirație urmuziană, dar și argheziană, aș zice, cu umor din Topârceanu și Grigore Cugler, cu veleitățile dicționarelor ironice ale lui MHS, cu... O carte evantai, s-ar mai putea spune, ușurică și plăcută.

Concret: poetul, căci în cele mai multe fragmente, autorul rămîne poet, imaginează întîmplăriu scrise liric, sub formă de cronică rimată, epic, gazetărește, pamfletar pentru un număr de străzi din București, luate din vreun ghid în ordine alfabetică (deocamdată de la A la L) dar nu chiar la întîmplare ci alegînd numele mai sesizante precum Apele vii, Baba Dochia, Cadeți, Ebonitei, Fumăriței, Ghețarului (aici ar putea locui Șerban Tomșa, nu?), Găină Nicolae lt. Av., Heliade între vii, Ilgani, Jugului, Leopardului etc. Ar fi fost încă și mai interesant dacă autorul, vechi bucureștean, ar fi dat fiecărui fragment o conotație apropiată de specificul real al străzii. Ar fi fost suficient pentru asta să aibă în față planul, fără a bate cu piciorul locurile. Așa, pentru cine cunoaște de pildă străzile Făinari sau Heleșteului, schițele aferente uimesc prin paralelismul cu realitatea.

Desigur, există povestiri în sine, neutre, care și-ar putea găsi locul pe orice stradă. Autorul dă o probă de virtuozitate schimbînd cît de des poate stilul și tematica micilor întîmplări, de regulă absurde și paradoxale. Pe o stradă, a Gării Filaret, întîlnești doar oameni mici și plouă mai des decît pe alte străzi. Pe strada Garoafei se joacă în parc cinci zile pe sătămînă table și doar două șah: marți și joi. Pe strada Făgărășanu la nr. 88 ar fi un oficiu poștal. În realitate strada e una mică, lipită de lacul Fundeni, necum să aibă poștă sau nr. 88. E greu de spus dacă scriitorul a mizat pe aceste imposibilități ca efecte artistice sau i-au ieșit din întîmplare. Pe strada Grațioasă (paralelă cu aeroportul Băneasa, cam de mahala) în schimb ar putea locui șapte babe care fumează pipă. Părțile rimate aduc cu limerik-urile pe care Constantin Abăluță însuși le-a tradus din Edward Lear.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog