miercuri, 12 ianuarie 2011

Cărți noi! George Anca - Partea nimănui (poeme inedite), Editura Bibliotheca :( :(

Poeme decis delirante ale unui om perfect normal în rest, adică atunci cînd nu scrie poezie sau, mă rog, ceea ce crede el că este poezia. Doctor în filologie și umblat prin toată lumea ca mare specialist în cultura indiană, George Anca nu poate invoca scuza iresponsabilității. Dar textele sună cam așa, amintind de Apunake, fără hazul lui Cugler: „prelung apus cu geana pe etrusc/ marmora de trei sute de ani/ cu suma vieții de o mai ofusc/ morminte separaților dantani/ pacificări sub săbii brusc/ deșertul ordin muții căpitani” (??) De menționat că George Anca e autorul a 33 de volume de poezie, 24 de proză, 14 de eseuri și doar 8 de teatru! În 1982, an de cumpită cenzură, el a publicat cinci volume de poezie și două de proză. Alte versuri sînt mai anapoda decît cele citate mai sus: „moartea tatălui/ sub galbene crizanteme/ dozez patrafire/ cu umorul nevestei”. Ideea că se pot, oricît de figurat vorbind, „doza patrafire” e genială. Asemenea perle abundă: „Sergiu predă sanscrită în Morse”, „asupra a traduce Ramayana/ femeilor în cunoștință/ frumusețea maimuței/ în persoana oglindă”. Un poem se intitulează ”circumambularea”, altul „naosului cumul” și începe: „naosului cumul/ toarcem smirnei fumul”. În fine, poemul „icos” începe la fel de tare: „icos imprimanta/ răutății handy/ a nu se cunoaște/ cum ai scrie salcia”. Poetul se îndreaptă „spre cianura remizei” și cîntă „vorbirea franțuzența” care rimează în text cu Florența și adiacența. Faptul că o editură în principiu serioasă ca Bibliotheca (au publicat acolo Alexandru George și Mircea Horia Simionescu) acceptă asemnea elucubrații este un semn grav de anomalie. Mai grav încă este că, pe baza unor texte precum cele de mai sus, George Anca a putut fi admis în Uniunea Scriitorilor și că, odată primit, nu mai poate fi, aparent, dat afară.

19 comentarii:

  1. Iată ce naste somnul,sau toleranta,sau ”prietenia”,sau inexistenta criticii,sau„foamea” unor edituri si,nu în ultimul rând,lipsa unei minime autocezuri,impuse de respectul de sine,în primul rând.O simplă părere.

    RăspundețiȘtergere
  2. @poezieevelics
    Nu există un mimim control la multe edituri. Între fișerul .....doc și tipar nu mai e nimeni. Și asta se numește activitate editorială, eventual pe bani publici (AFCN). Cinste editurilor care mai au redactori și consilii editoriale. Nu le numesc ca să nu omit pe cineva din greșeală. Totuși vreau să elogiez aici public editura Cartea Românească și în special pe doamna Mădălina Ghiu. Un om singur, dacă e prob și competent, poate muta munții.

    RăspundețiȘtergere
  3. Jos palaria, domnule Garbea, pentru curaj si obiectivism!
    Si cati membrii USR sunt de aceeasi... valoare, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Sara
    Să admitem că valoarea nu poate fi la toți de Nobel, nici măcar Premiul USR nu l-au luat mai mult de 10%. Dar aici nu mai e în discuție valoarea ci un minim sens inteligibil.

    RăspundețiȘtergere
  5. Horia Garbea o gafeaza din nou si amesteca critica literara cu OMUL. Un Om perfect normal in rest, adica anormal in cartea sa. Ca si cum am spune ca un autor care scrie despre violuri, sa spunem Octavian Soviany, e un anormal in cartea sa. Doamne, cata incompetenta! Prin prima fraza criticul se AUTODESFIINTEAZA! Mai jos, o alta gafa de mari proportii, Garbea invoca excluderea autorului din USR. Pe ce drept? De ce nu il exclude pe Mihai Galateanu care denigreaza patria si injura ca un spurcat?

    Faceti critica pe text, lasati oamenii in pace. Nu sunteti psiholog, nu aveti calificare si nu aveti dreptul sa ii judecati pe oameni daca sunt normali sau nu.

    RăspundețiȘtergere
  6. @anonim
    Faceți dvs. „critica pe text” și luminați-ne! Ce e cu patrafirele și cum e cu „naosului cumul”? Hai să vă vedem! Cumulul presupune o multitudine de „obiecte”. Cumulezi bani, idei etc. NU poți cumula un singur naos. Și tot volumul e așa.

    Tocmai că eu disting omul, cu un CV onorabil, de opera lui aberantă. Dar vă faceți că nu întelegeți... Treaba dvs.

    Eu nu invoc excluderea ci îi regret imposibilitatea. Este o rușine pentru USR, care ne afectează pe toți, că orice aberații aruncate pe hîrtie fără o minimă coerență, acoperind de ridicol ideea de poezie contemporană. Este o rușine pentru o editură să publice așa ceva. Cum poate știți, într-o țară normală (Germania să spunem) publicarea unui volum de acest fel poate atrage suspendarea licenței editurii. La noi, unde o editură e pusă pe același plan cu un chioșc de țigări, niciun for nu poate decide sancționarea severă a celor vinovați. Păcat, dar asta e...

    Aduceți în discuție numele unor poeți eminenți ca Soviany și Gălățanu ca să salvați „ce” din rătăcirile dlui Geoege Anca? Chiar nu mai e decență pe lume? Chiar nu puteți citi cu ochii dvs. și vedea că versurile citate, numai zic de altele, multe, din volum sînt niște insulte la adresa inteligenței cititorului?? Dacă și asemenea anomalii ajung să aibă apărători, nu mai e nimic de făcut.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am intrat întâmplator si bag seama domnule ca vrei sa faci carieră pe spinarea altora. E mai simplu nu? De ce nu inversezi mata rolurile? Ia scrie matale opere bune care să poată fi criticate de altii! Că acelea pe care le-ai scos...
    Am rasfoit de curiozitate cartea lui Anca si una de-a matale. Dacă peste 100 de ani despre opera lui George Anca se va mai vorbi iar despre a dumneata si opera lui Cărtărescu - altu' care se dă mare - nici nu se va mai şti nimic? Nu pui intrebarea, că nici Noica nu era inteles la vremea lui?
    Anca nu e bun, dar Cărtărescu e bun?
    Uite cum vede un om simplu pe Cărtărescu pe care cred ca-l cititi de vreo 10 ani, ca si Beşescu. (Cred ca dupa cititi o pagină din Mendebil o împrumutaţi beşescului să se cultive si să se inspire în reformarea statului)
    http://www.gandaculdecolorado.com/editorial/10-editorial/1589-crtrescu-mendebil-si-un-invatamant-debil-

    RăspundețiȘtergere
  8. Nimic de făcut nu mai este de mult,de când a început să se încurajeze acest stil,denigrându-se stilul pe care cineva dela Romania literară îl numea„inteligent”(desi i s-ar porivi mai bine inteligibil)si care ar avea păcatul că nu stimulează imaginatia cititorului.Si de când în locul metaforei se preferă de multe ori exprimarea brutală.O simplă părere.Un iubitor de„lirică” ar spune că nici poezia nu mai este ce a fost....

    RăspundețiȘtergere
  9. @ gandaculdecolorado

    Ei Bravos! Hoțul cu un păcat- păgubașul cu o sută! Deci George Anca e mai bun decît Cărtărescu... Și va străluci în veac (peste o sută de ani, nu?). Pe mine mă exclud oricum că operele mele pe care se pare că le-a citit gîndacul nu-mi dau niciun drept. Era vorba că discutăm pe text. Aștept exegeza la George Anca, să poftească hermeneuții! Faptul că pretinsele poezii ale lui George Anca au apărători fanatici arată foarte precis marasmul culturii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi se pare emblematic pentru situația la zi a literaturii că George Anca își găsește apărători iar Cărtărescu (numai zic de mine) nu are pe nimeni de partea lui dintr-un public de presupuși scriitori. Felicitări, stimați colegi din public.

    RăspundețiȘtergere
  11. UN alt scriitor eminent:

    Şerban Foarţă – Cliquet

    Editura LiterNet 2006

    Cei ce n-o iau, la pas, pe Tao,-s meniţi a fi, făr’ de repaos, rătăcitori în hău, în haos… Ne-o spune dl Fritjof Capra. Ce spune el? – Nu pune capra în contra ţapului, nici ţapul în contra caprei! Vai de capul celor ce-o fac! Căci ţap şi capră alcătuiesc aceeaşi ţapră. Altminteri, lumea-i un capriciu, iar ţapii ispăşesc dementa idee de-a tăia, cu briciu’, în două, ce e scris pe ouă (sau în acel 69 ce-ţi aparţine din oficiu, ca Rac ce eşti, sub luna nouă): CONTRARIA SUNT COMPLEMENTA

    RăspundețiȘtergere
  12. evident ca Oct. Soviany nu are ce cauta aici, in context. nici Galatanu. nici Horia Garbea (fara a dori neaparat sa va scot din gura posteritatii de mai sus :P). Cartarescu vs. Gandacul de Colorado e un subiect posibil savuros. daca ni se serveste cu iaurt degresat si legume fierte cu condimente naturale din plante uscate.

    cat despre autorul Anca, daca scrie poezie cum ati aratat dumneavoastra mai sus, contemporanilor din USR le-o fi placand, totusi, vreunul din cele 24 de volume in proza. cei 100 de ani de recunoastere in poezie asteptandu-i, fireste, dupa cei 100 de ani (sper) de anonimat...

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc, ddm! Bine că-l apără cineva și pe Cărtărescu. Nu încetez să mă minunez ce-a ajuns lumea literară: să-l compari pe Cărtărescu cu George Anca după 60 de ani de la compararea lui Arghezi cu A.Toma (în favoarea ultimului, evident). Măcar A.Toma scria coerent, vezi „Brăduleț, brăduț drăguț,/Ninge peste tine”.

    RăspundețiȘtergere
  14. Pe rând:
    1) Pentru cine se ia de Foarță: e o diferență între ludicul voluntar (ilustrat de Foarță) și cel involuntar (ilustrat de George Anca, dacă mă iau după citatele de mai sus). Mi se pare interesant cum se poate lua cineva de Foarță sau de Dimov, din moment ce - nu-i așa? - poeziile lor sunt cu rimă, or, dacă întrebi cineva pe stradă, ei zic că poezie e aia cu rimă!...
    În ceea ce-l privește pe Cărtărescu... după ce am citit Tristan Tzara, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, Cărtărescu e doar cireașa de pe tort. Recunosc, nu sunt încă pe deplin împăcat cu Gălățanu și cu unii dintre douămiiști, mai precis cu preferința lor pentru cruzimi de tot felul. Dar momente de poezie autentică tot am reușit să identific.
    2) Știu că mă aflu într-o poziție foarte ciudată dacă țin să-l apăr până și pe George Anca. Sincer să fiu, n-am citit niciuna dintre cărțile sale. Dar să știți, domnule Gârbea, că uneori poeții involuează! Am mai văzut poeți neomoderniști care, părerea mea, s-au prostit în cărțile din ultimele lor decenii (nu că erau neapărat de prima linie atunci când debutaseră). Tot anul trecut îmi picase în mână ”Memoria frunzelor” de Zeno Ghițulescu, alt autor cu nenumărate cărți și premii, care mi-a provocat un dezgust profund...
    N-aș vrea să-l atac pe Dinu Flămând doar pentru că a câștigat recent premiul Eminescu, dar vreau doar să spun că am citit odată un volum Dinu Flămând de acum câțiva ani - Frigul intermediar - care mi s-a părut o caricatură a neomodernismului (cu excepția câtorva poeme surprinzător de izbutite). Doar părerea mea, desigur. N-am citit o altă carte de el, deși am întrezărit câteva poezii timpurii mult mai bune decât poeziile sale din cartea sus-amintită.
    La fel, mi-a displăcut Ion Mircea... Dar poate că pot să pun aceste impresii pe seama relației mele complicate cu poeții manieriști (nu neapărat în sens depreciativ, ci structural), care îmi provoacă adeseori emoții contradictorii...
    3) Nu pricep de ce obsesia cu ”cine o să fie ținut minte după un veac”? Dar după două? Dar după trei?...
    Eu am găsit nu puțini (dar, trebuie să recunosc, nu mulți) poeți acum obscuri din perioada antebelică, interbelică, postbelică... E drept, eu am avut din totdeauna gusturi puțin neortodoxe (Cărtărescu a fost primul poet care mi-a plăcut și m-a determinat să explorez poezia)...

    RăspundețiȘtergere
  15. @Yigru Zeeltil
    1. Nu se ia nimeni de Foarță, eu înțeleg că e dat ca ex. pozitiv. Și este. Nu are legătură cu rima. De la Blaga se scrie în RO poezie de valoare cu vers liber și se studiază și în școală din clasa a 7-a. Cartarescu a scris excelent cu rimă în Levantul și nu numai.
    2. George Anca e greu de apărat. Dar dacă îl apărați pe el, retrageți totuși epitetul de la Zeno G. Nu e elegant și nu e nici potrivit cu un poet de valoare medie dar care există. Pe Dinu F. citiți-l cu versurile din tinereșe, aporopos de involuție. El e totuși un om de cultură distins, traducător al lui Pessoa. Știu că premiul E. se referă la altceva dar...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Yigru Zeltil
    2 bis. Eu înțeleg că aveți o inaderență la echinoxiști (Dinu F., Ion Mircea, poate și la alții). Da, structural manieriști, bine ziceți. E opțiunea dvs., totusi Ion Mircea, Adrian Popescu cel puțin sînt poeți de valoare. Au și ei inegalități. În toate aceste cazuri poezia de tinerețe, genuină, e superioară celei în care știința scrierii bate talentul.
    3. Posteritatea e imprevizibilă, desigur. Ați început bine cu Cărtărescu, rezistența lui în veac depinde de mulți factori. Sînt și poeți ai unui singur volum (Bacovia, Goga), al unui singur text, poate ai unei singure strofe. Eu cred că un singur text dacă-ți iese (sau cîteva) merită să fii poet. Am exemple: Andrițoiu, Pituț, Tomozei, chiar Ion Bănuță!, Vulpescu. Poeți onorabili de linia a 3-a care au citeva texte uimitoare. Una dintre plăcerile cititorilor de poezie e să le caute și să le găsească. Căutați în cărți de Almosnino, de Mircea Ciobanu, de Dan Laurențiu, mai încoace de Aurel Dumitrașcu și... cu răbdare, desigur, veți gasi și vă veți bucura.

    Mă bucur nespus că în sfîrșit avem schimb de idei, nu de invective. Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  17. 1. Nu dvs. vă legați de Foarță. Un anonim de mai sus citea dintr-o carte de pe Internet al lui Foarță cu titlul ”UN alt scriitor eminent”, și mi s-a părut că acel UN scris cu litere mari este ironic.
    2. Corect, ar trebui fie să nu mai apăr pe nimeni, fie pe toți.
    2 bis. De fapt, îmi plac mult versurile lui Adrian Popescu... dar nu știu prea bine de ce. Oare să fie faptul că n-are ”obsesia negativului” (sau cel puțin nu mi-am dat seama eu) ca Dinu Flămând și Ion Mircea?
    3. Și Vintilă Ivănceanu, și Adi Cusin, și ”doar-nominalizatul-la-Eminescu” Vasile Vlad (pentru care, cum am mai zis, aș face o galerie de suporteri huligani...), și Vasile Petre Fati (dar sunt constănțean, așa că sunt inevitabil subiectiv față de Fati și de Vasile Vlad), și Daniel Turcea (nu, nu mi se pare că Epifania este mai prejos decât Entropia sau viceversa, chiar dacă par diferite), și Paul Emanuel, și Florin Mugur, și Ion Cocora...
    Dar, după cum poate știți foarte bine, enumerările de nume sunt totuși doar enumerări de nume, fără pasiune.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Yigru Zeltil
    1. Am înțeles din start, dar nici anonimiul nu avea intenția de a-l ironoza pe F.
    2. Discuția e complicată ar trebui o lectură proaspătă să ne dăm seama dacă DF si IM chiar au obsesia negativului. Ultimul volum al lui DF e mai curind solar, iar Ion M. n-a mai publicat demult.
    3. Toți cei citați au poeme remarcabile mai multe sau mai puține. E și o chestiune de gust, eu de plidă îl prefer pe Forin Mugur pe acre îl consider că e la o divizie superioară celorlalți pe care îi citați, are multe poeme memorabile, eu știu cîteva pe dinafară, e mai aproape de Blatag-Robescu-Mazilescu. Ca și Turcea de altfel dar el e „bine uitat” pentru că are o operă puțin întinsă și fără influență. În timp ce Mazilescu, tot cu operă succintă a avut un impact enorm și cota lui crește încă. O să scriu ceva pe tema asta.

    RăspundețiȘtergere
  19. Dragă Domnule Gârbea,
    Regret că am descoperit atât de târziu (mea culpa!) blogul dumneavoastră şi - implicit - dezbaterea de mai sus despre George Anca! Cu opinia plină de mâhnire că acestea ar trebui să fie lucruri normale pentru toţi "internauţii", apreciez la superlativ tonul civilizat şi transparenţa maximă a blogului dumneavoastră şi vă felicit sincer pentru aceste două dovezi de normalitate şi de civilitate, printre atâtea aberaţii, agramatisme, grosolănii şi invective pe care le citesc pe Internet. Referitor la părerile dumneavoastră (negative, până la a pune sub semnul întrebării calitatea lui de scriitor, dar şi competenţa USR) despre creaţia poetică a lui George Anca, mă interesează dacă ele se referă şi la volumele din prima perioadă a activităţii sale de scriitor (INVOCAŢII, POEMELE PĂRINŢILOR şi romanul ERES) şi care i-au şi adus calitatea de membru a menţionatei Uniuni, într-o perioadă când funcţionau atât cenzura, cât şi autocenzura. O serie de cronici, în general favorabile, apreciau originalitatea scriitorului, a stilului său "în dodii" (câţiva chiar l-au numit "dodism"). Respectivii recenzenţi erau deja nume consacrate în critica literară românească: Dana Dimitriu, Laurenţiu Ulici, Nicolae Baltag, Marian Popa; acesta din urmă - unul dintre criticii şi istoricii literari redutabili ai literaturii noastre - aprecia, printre altele - , în concisa prezentare pe care i-o făcea în "Dicţionarul ..." său, "o capacitate de metaforizare excepţională". Pe de altă parte, criticii literari contemporani care s-au ocupat mai îndeaproape de opera şi stilul lui G. A. (Gheorghe Alexe din Detroit, Ioan St. Lazăr ş.a.) consideră că scriitorul este nu numai întemeietorul unui stil original, ci şi al unui limbaj propriu. Acelaşi Marian Popa, într-un recent studiu aplicat (ANCA), îl consideră "cel mai radical producător de text, din seria deschisă virtual de Eminescu, dezvoltată cu Urmuz, (...) Eugen Ionescu absurdul, , Cugler-Apunake, George Dan ...". Să se fi înşelat, oare, toţi aceştia? Mă întreb, acum, dacă nu cumva, în aprecierea dumneavoastră, aţi comis greşeala - neintenţionată, desigur - a unei duble trunchieri: 1. a volumelor autorului şi a perioadelor sale de creaţie şi 2. trunchierea prin scoatere din text a unor mici fragmente care, citite izolat, pot crea cu totul alte percepţii, impresii şi opinii privind stilul şi mesajul "piesei" respective. Fără a mai vorbi despre activitatea excepţională de promotor al literaturii române în lume (mai ales în India), dar şi în ţară - în cadrul "Colocviilor de marţi". Poate că ar fi util să redeschidem (-eţi) această dezbatere, cu o ramificare spre inovaţie, experiment şi avangardă . . . ! Vă mulţumesc pentru răbdarea de a fi citit până la capăt aceste rânduri. Fie ca ANUL cel NOU să vă aducă noi bucurii şi împliniri! Al dv. cititor, Ion Soare - membru al USR, filiala Piteşti.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog