marți, 18 ianuarie 2011

Cărți noi! Cătălin Pavel - Aproape a șaptea parte din lume, Editura Humanitas, roman

Un roman greu de parcurs și greu de rezumat este debutul relativ tîrziu (34 de ani) al lui Cătălin Pavel, doctor în arheologie. Eroul romanului, Zoran, despre care nu aflăm prea multe, umblă de colo-colo prin lume, nu e clar de ce. Capitolele despre mișcarea lui aparent haotică alternează cu pasaje sau citate integrale din scrisorile pe care i le expediază prietenul său Ahar prin e-mail. În ciuda recomandării stăruitoare de pe coperta a patra, semnată de Liviu Papadima, nu am găsit niciun interes în alergătura lui Zoran, nici în lipsa lui de scop și nu am încercat niciun moment impresia că s-ar petrece în carte ceva relevant sau seducător. Suspansul lipsește, construcția de caractere, de situații și dialogul lipsesc. Pură descripție a unor fapte nesemnificative, romanul nu e nici măcar o poveste, nu e limpede pentru ce ar fi interesat un cititor de nesfîrșitele călătorii ale lui Zoran și de scrisorile fără relief ale lui Ahar. În plus, de la primele pagini rezultă clar că nu se va întîmpla nimic, că nu se va declanșa nicio acțiune menită să trezească atenția. Atît cele relatate de Ahar lui Zoran cît și replicile acestuia se înscriu în cea mai pură banalitate: corepondența anodină a unor inși fără identitate marcantă. E un mister de ce autorul a trudit să scrie aproape 300 de pagini fără niciun acroș pentru potențialul său lector.

*
După scrierea acestei recenzii, și înainte de publicarea ei, romanul a fost premiat la Gala Tinerilor Autori, organizată de EuroculturArt și Agenția de carte. Juriul a fost format din critici prestigioși: Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache și Paul Cernat care au dat prioritate acestui text, insipid pentru mine, în fața romanului lui Dan Coman - „Irezistibil”, nominalizat și el, pe care eu unul îl consider net superior. A treia nominalizare a fost Ştefania Mihalache: „Poemele secretarei” - proză -, volum pe care nu îl cunosc. Alte volume de proză din 2010 ale unor autori sub 35 de ani (condiția competiției) nu au fost nominalizate (e posibil ca juriul să nu fi știut de ele, întrucît nu s-au depus explicit cărțile pentru judecată, ci juriul a ales din ce-a citit). Respect decizia juriului, dar rămîn la părerea mea. Citiți și vă veți convinge.

În rest au fost premiați Alex Goldiș (critică) - nominalizați și Raluca Dună, Iulia Hațieganu și Iulia Militaru (poezie) - nominalizați și Teodor Dună și Andra Rotaru.
Menționez că și la poezie preferința mea ar fi mers spre Teodor Dună, dar diferența nu e atît de sesizabilă. Marele Premiu „pentru un scriitor canonic” - aici juriul a decis impecabil - Ion „Mury” Mureșan!

UPDATE
Teza de doctorat a lui Alex Goldis "Critica românească postbelică, de la realismul socialist la instaurarea autonomiei esteticului" care i-a adus autorul premiul ca „Tînărul critic al anului 2010” nu a apărut în 2010 ca volum publicat (spre deosebire de cea a Ralucăi Duna, tot teză, dar publicată). Asadar juriul a cunoscut teza pe filieră universitară iar publicului nu îi este accesibilă (încă). E de discutat în ce măsură un volum în pregătire, care pînă la apariție mai poate suporta modificări, poate fi luat în calcul într-o competiție cu volume apărute. Desigur suveranitatea juriului și... autonomia esteticului au prevalat. Dar întrebarea rămîne.

3 comentarii:

  1. Sa fie un criteriu important... numele editurii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Important nu, dar relevant da. Pentru ca la edituri care publica orice pe banii autorului si nu mai citesc nici textul te poti astepta la orice. Cind scrie pe acrte H... sau CR sau Polirom poti spera ca s-au luat niste referinte sau chiar referate si a citit un redactor. Cartea lui Catalin Pavel a fost premiata la un concurs al UniCredit pentru debut in vederea aparitiei deci a mai trecut printr-un juriu. Datele autorului sugereaza insa si un lobby foarte puternic in favoarea sa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu pentru toată lumea este necesară o acţiune propriu zisă sau o structură narativă lineară in cadrul unei scrieri literare pentru a fi apreciabilă. Secretul aceste carţi constă exact in "Pura descripție a unor fapte nesemnificative", care în cititor se deschid, se completează. Propoziţii care pot fi gândite mai departe, stări de spirit care pot fi descifrate între rânduri in "corepondența anodină a unor inși fără identitate marcantă" fac din aceast roman una care merită citită.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog