Cărți noi! Bogdan Hrib - Ucideți generalul, Editura Tritonic * * *

Un roman polițist bun este acela care arată mai complex decît un roman polițist. Exemplele ilustre abundă, cel mai important mi se pare cel al lui Simenon la care radiografia socială e la fel de importantă ca și trama de tip detectivistic. Acesta este și cazul romanului scris de Bugdan Hrib, al patrulea al autorului, ce se așează decis în rîndul autorilor de gen. El adoptă trucurile clasice care duc la succes. Are un personaj favorit, Stelian Munteanu, cu o biografie bine construită și care cuprinde atributele eroului de policier: bun țintaș, pasionat de arme și muniții, aventurier. El are și o iubită tînără la Londra cu care schimbă tandre mesaje și pe care o vizitează, oferind cu acest prilej pagini de erotism dar și de artă culinară. Totuși, Stelian nu e polițist ci un civil amestecat în intrigi spectaculoase precum Sherlock Holmes, Hercule Poirot sau Abatele Brown, semănînd mai mult cu primul, dar fără o pereche a sa de tip Watson. Munteanu este, ca și Hrib, directorul editurii Tri...dent (nu Tritonic!) și colaborează la Flacăra, are chiar vîrsta autorului și multe trăsături comune. Asta n-ar conta, în principu, dar în acest caz e totuși important pentru că îl ajută pe autor să intre bine în rolul personajului, care e și narator al acțiunii. Ceea ce este interesant în „Ucideți generalul” este planul de fundal, al amintirilor lui Stelian din armată. Mizeriile stagiului militar obligatoriu efectuat în comunism și micile lui plăceri sînt excelent descrise de prozator ca și modul în care se dezvoltă relația acestuia, în timpul lunilor de frecuș cazon, cu generalul Simionescu. Primind de la misteriosul ex-KGB-ist Pușkin, omul care apare cînd nu te aștepți, misiunea să-l ucidă pe general, Stelian Munteanu va fi în mare dificultate, mai ales că Simionescu chiar moare împușcat la Viena, acolo unde fostul lui TR-ist nu se îndurase să-l lichideze. După cum spuneam, prin modul de scriere și mai ales prin memorialul de cazarmă al personajului, „Ucideți generalul” e mai mult decît un roman polițist sau de aventuri. În orice caz, cu Lucia Verona, George Arion și Bogdan Hrib se emancipează romanul românesc de tip „krimi” sau „gialo” - pentru că, de fapt, implicarea poliției nu este decît tangențială, deci denumirea de „roman polițist” e cam improprie. Poate că Stelian Munteanu mai are viitor în romanele lui Bogdan Hrib, dar putem spera că autorul său se va întrepta și spre lucrări mai ambițioase tematic. Ucenicia și-a făcut-o, talent are, ar fi poate timpul unei schimbări.