luni, 20 iunie 2011

Cărți noi! Liviu Ofileanu - Instincte canibalice, Editura A.T.U. * *


Poetul din Hunedoara realizează un experiment de-a dreptul ciudat. El scrie o carte cu titlul romanului, un thriller neterminat, al celebrului canibal din Mexic, punîndu-se, oarecum, în locul acestuia. Poetul și romancierul José Luis Calva Zepeda (1969-2007) și-a ucis și halit vreo opt amante. Cînd o gătea pe ultima, pe nume Alejandra Galeana Garabito, cu sos de lămîie, poliția i-a întrerupt plăcuta îndeletnicire.

Mare admirator al lui Sir Anthony Hopkins, care l-a jucat pe emblematicul Lecter în „Tăceara mieilor”, Calva Zepeda a fost pus într-o celulă cu regim vegetarian, ceea ce l-a făcut să se spînzure cu cămașa. Romanul epocal pus la cale de el a rămas neisprăvit. În schimb cartea lui Liviu Ofileanu e dusă pînă la capăt, de la copilăria micului José, care trebuie să fi fost o dulceață, fiind violat la 7 ani de un amic al fratelui său, pînă la faza finală, cea a cămășii, și nu a curelei cum zice autorul nostru, care a pus capăt carierei literare a lui Calva Zepeda.

E clar că Liviu Ofileanu este un poet talentat și din acest punct de vedere, scrierea a peste 60 de texte din unghiul mental și existențial al criminalului mexican e un consum exagerat al abilităților sale pentru o cauză destul de subțire. Gîndurile lui de dragoste pentru Alejandra, cea incomplet masticată, și justificarea metafizică a tranșării ei „în porții egale, de mărimea unui hotdog luat de școlari” nu trezesc simpatie, dar nici o oripilare destul de adîncă. Acesta ar fi defectul cărții lui Liviu Ofileanu: nu e atît de terifiantă pe cît e povestea brută a personajului pe care îl întruchipează. De asemeni, nici nu izbutește să ne convingă, ar fi și greu, că bietul canibal avea și el îndreptățirile sale cînd „a pariat pe toate lucrurile pînă la os”, carnea fiind în tubul său digestiv.

Sînt în volumul lui Liviu Ofileanu, indiferent de tema sa, momente de poezie bună, cum este de pildă textul „teresa”: decesul mamei personajului și înmormîntarea ei, relatate alb, cam ca în „Străinul” lui Camus. Pînă la urmă, volumul este un joc, are valoarea sa ludică și trezește oarecare interes ca experiment bizar. Dar de la Liviu Ofileanu e de așteptat mai mult decît această probă de excentricitate. Deocamdată, fiind abia la a doua carte, trebuie să-i spunem: „bun venit în literatură, mînca-te-aș!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog