Cărți noi! Stoian G. Bogdan Torrent – Superpoem, Editura Herg Benet Publishers * *

Stoian G. Bogdan (SGB) e cel mai cool, e cel mai tare, seamăn pe lume nu are! Un bulevard din București ar trebui să-i poate numele. Dar, vai! În București nu există un bulevard destul de important ca să poarte numele "Stoian G. Bogdan". De aceea aș propune ca Bulevardul Carol să se cheme Stoian iar Bulevardul Pake – G. Bogdan, cît despre bulevardul Regina Elisabeta să se numească simplu "Torrent", titlul noului său superpoem apărut în superediție de superlux la editura Herg Benet Publishers care, ați ghicit, nu a plătit niciun leu timbru literar, dar sînt judecători nu numai la Berlin ci și la București. Desigur, SGB poate pleda strălucit în procesul cu Herg Benet, fiind avocat de meserie, dar va fi recuzat ca parte interesată, fiind și membru USR, deocamdată stagiar.

Pînă la această speță, SGB va fi, poate, acuzat de răspîndire de material obscen, defuncta revistă „Prostituția” sau versurile lui Mihail Gălățanu fiind, în comparație cu textele lui SGB, niște simple îndrumări pioase pentru tinerii creștini. Nu știu dacă va pleda vinovat sau nu, dar citez un text parodic: „Luați lumină din pula mea, căci eu calc cu moartea pre moarte și sfărîm/ Super piștă-te pre noi”.

Domnilor jurați, poetul e nevinovat și oricum are circumstanțe atenuante că a luat torrent care e o pastilă, un drog (deși e și o marcă de accesorii pentru toalete) și a început să distorsioneze și acuzativul ca pe foaia albă intitulată „poem care i-am dat delete”. În prezența drogului, personajele au simțiri exacerbate: „parcă mă fut cu iadul. ah,/ i-aș vărui-o și m-aș muta în ea”. În schimb, lipsa substanței chimice combinată cu ghinionul de la cazino (un careu de șeptari e bătut la ultima carte întoarsă de unul de decari) provoacă o furie violentă: ”băga-mi-aș pula-n norocul mă-tii/ de infect care ești și pișa-m-aș în pizda ei/ acum de-a pururi și-n veci”.

Torrent este povestea lirică a trei prieteni: Haha, Delicia și naratorul, trei camarazi vorba lui Erich Maria Remarque, care umblă după droguri, o scot la produs pe Delicia (ea face o „felă de-o sută” lui Herbert Grasu, infect, dar bogat) și fac rost de niște bani plus o bilă cadou de la fratele „Grăsetului” care „e băiat de zahăr/ te piși pe el și se face miere, ha, ha”. Mai e și Gebi, iubita personajului-povestitor, mai sînt și alții, toți cu „ochii dilatați”, prinși într-un joc fără ieșire.

Dincolo de infatuarea jucată a lui SGB care vede străzi purtîndu-i numele (colț cu „Nemuririi”) și de excesele lui de limbaj, poezia se ivește mereu, scoate capul șerpește, iar poetul, ca într-un joc infantil, îi dă cu lingura în cap de fiecare dată. „Torrent” este un poem al disperării. Pe coperta a patra a cărții, Angela Marinescu și Ioan Es. Pop vorbesc de dezinhibare și radicalism, absolute după ei. Dar, în realitate, „vine poliția și vine din mintea ta” și „te pedepsesc pentru că te-au ținut coaiele să fii liber”. Fiecare gest de eliberare atrage o pedeapsă iar volumul se termină așa: „deschide ochii, strînge-mi pumnul și zi-mi pa”. Poetul SGB zice „pa” unei lumi ostile care nu e mai bună sau mai rea decît personajele lui lirice, psihedelice, disperate. Chiar dacă „iubirea ta e o ninsoare cu fulgi de lapte”, chiar dacă poezia e peste tot, speranța nu mai e nicăieri. Poemul lui SGB este un amestec insuportabil de cinism, duioșie și tragedie.