Cărți noi! Carmen Firan Detectorul de emoții, Ed. Curtea veche * * *

La editura Curtea Veche a apărut un volum agreabil de povestiri semnat de Carmen Firan. Binecunoscută mai ales ca poetă, stabilită în SUA, la New York, autoarea are și numeroase calități de prozatoare: spirit de observație acut, capacitatea de a reproduce registre diverse ale limbajului, caracterizante pentru personajele sale, forța de a crea intrigă și suspans. Cu toate aceste daruri, plus o sănătoasă ironie, nelipsită de nuanța autoironică, prozatoarea pornește la treabă fără complexe și are un bun dozaj al mijloacelor și mai ales facultatea de a nu extinde o povestire mai mult decît miza ei poate să suporte. Astfel cititorul nu ajunge să se plictisească niciodată, nu este sufocat de detalii și razne analitice, inutile într-o acțiune dinamică, nu îi sînt băgate cu sila sub ochi vreo teză ori vreo morală.

Carmen Firan scrie proză realistă, simplu și activ, gazetărește aproape, speculînd abil faptul divers, mica întîmplare inedită. Tematic, textele lui Carmen Firan sînt referitoare la emigrație, acțiunile se petrec dincolo de Ocean și au ca personaje mai ales emigranți europeni, nu rareori români, uneori polonezi, ruși, asiatici. Poveștile sînt contemporane, cu nerv și haz. Sigur, impactul Lumii Noi, încă destul de bizare pentru europeni, asupra acestora, mai ales a esticilor care își caută locul în ea este un filon ca și inepuizabil.

Autoarea speculează din plin situațiile cu tot hazul și cu toată tristețea lor. Astfel ea crează niște povestiri destul de apropiate de cele ale lui Isaac Bashevis Singers care utiliza spectaculos experiența sa de nou-venit, cu tradiții și prejudecăți, în America „liberă”, de fapt prizoniera altui set de tradiții și de prejudecăți. Numai că America lui Singers era una foarte diferită de cea post-modernă cu care se confruntă personajele lui Carmen Firan. Se poate ușor bănui că multe dintre povestirile volumului pornesc de la fapte reale, trăite sau auzite în primii ani ai acomodării sale cu realitatea marelui oraș New York. Iar dacă le-a inventat, păstrînd doar spiritul impactului cu o realitate diferită, cu atît mai bine. Astfel e povestea lui Sasha, sculptor fugit din Uniunea Sovietică a monumentalului de tip stalinist, care nu își poate plasa frumoasele sculpturi în State pentru că o galerie se ocupă numai de morți iar alta îi cere să adauge frumosului lup singuratic din bronz o fetiță pentru că are în vedere un colecționar de grupuri statuare și bibelouri reprezentînd-o pe Scufița-Roșie. Artistul estic refuză „concesia măruntă”, dar e călcat de o mașină, deci se poate deduce că acum va interesa „prima” galerie. Un botez românesc la New York combină tot ce au mai trivial și kitsch cele două culturi. Orgoliile scriitorilor români în exil sînt caricaturizate nemilos. O poloneză emigrantă, neatentă la ce-i în jurul ei, primește sfatul de a se ruga măcar din exteriorul bisericii de lîngă un părculeț. E uimită că metoda funcționează: apăsarea vieții se reduce la rugăciune, fie și din afara edificiului. Descoperă mai tîrziu că încurcase părculețele și se rugase la clădirea poștei, dar ce bine îi mersese! Cu astfel de subiecte și o scriitură sprințară, Carmen Firan poate satisface numeroși cititori.