O boală învinsă îți pare orice carte, zice poetul.
Azi la ora 13.13 am încheiat traducerea piesei „Vis de noapte-n miezul verii” care, cu intermitențele inevitabile, m-a ținut captiv vreo șapte luni.
Iată cele din urmă replici și cuvîntul final al hîtrului Prihor Prunc-Bun.
OBERON: Luminați această casă
Cu lumini de foc ce piere,
Spiriduși și elfi, și ca să
Izbutiți, zburați. V-oi cere
Să cîntați acum sonor
Dănțuind cu pas ușor.
TITANIA: Învățați toți pe de rost
Cîntecul voios al nost’.
Prindeți-vă toți în joc
Ca să le ursim noroc.
Cîntecul. Spiridușii dansează
OBERON: Pînă noaptea ne mai lasă,
Învîrtiți-vă prin casă.
Faceți vrajă să se țeasă
Peste patul de mireasă.
Și îndată ce-l aflați
Să îl binecuvîntați.
Cîteștrei perechi unite,
Cu iubire dăruite,
Să rămînă-n veci ferite
De necazuri felurite.
Alunițe, cicatrice,
Semne rele, cum se zice,
Să nu iasă, cînd vor fi,
Pe trup la ai lor copii.
Vărsați rouă după plac
În cămări și în iatac
Pentru-a binecuvînta
Pe toți cei ce ar intra.
Cine-n ele va dormi,
Apărat de rău va fi.
Răspîndiți-vă acum
Ne întîlnim în zori, pe drum.
Ies toți în afară de Prihor Prunc-Bun
PRIHOR: Noi, ca umbre ce plutim,
N-am vrut să vă necăjim.
Dar, de s-o fi nimerit,
Să credeți c-ați ațipit
Și tot ce s-a petrecut,
Încă de la început,
A fost doar un vis ciudat.
Astfel, nu v-ați întristat:
Supărați de-ați fost cumva,
Să vă treacă iac-așa!
Cum sînt spiriduș cinstit,
Pe cuvîntul meu promit
Că, de ne iertați pe dată,
Vom veni și altădată
Și v-om desfăta mai bine.
Eu nu mint, știe oricine.
Să aveți o noapte bună.
De-o să fim iar împreună,
Prihor multe-o să vă spună.
Iese
Imaginea: un actor în rolul lui Prihor
Postări
Felicitări, Horia! Sună foarte bine, foarte Shakespeare!
RăspundețiȘtergereFelicitări! Și multe alte astfel de superbe victorii!!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Lucia, macar noi dramaturgii sa ne mai laudam intre noi. :)
RăspundețiȘtergereNu-mi venea sa cred ca am terminat. Am facut tumbe prin casa.
Lasa ca vine "negutatorul..."
Multumesc, Andrea Hedeș.
RăspundețiȘtergereVoi avea nevoie curind de o recenzie de la dvs.
Într-adevăr, “foarte Shakespeare”. Cred că marea încercare pentru un traducător al acestei piese rămâne încheierea şi ieşirea lui Prihor din scena finală, pe care aţi rezolvat-o excelent. Iar când făceaţi tumbele prin casă, daimonul care-l neliniştise pe Shakespeare la momentul scrierii piesei vă era încă prin preajmă. Cum altfel să vă fi bucurat decât ca „un spiriduş cinstit”?
RăspundețiȘtergereCu mult drag! Abia aștept să citesc piesa. Felicitări!
RăspundețiȘtergereP.S. Sper că ați sărbătorit!
RăspundețiȘtergereAm sărbatorit mai ales interior. :)
RăspundețiȘtergereCînd văd că am în urmă 2200 de versuri chiar mi se pare o boală învinsă.