Venit în literatură, eseist și dramaturg, dinspre științele exacte, specialist în cibercultură, Adrian Mihalache are un profil renascentist care-l destinează veșnicei tinereți.
Îi urez și pe această cale La Mulți Ani!
marți, 22 octombrie 2013
La Mulți Ani, Adrian Mihalache!
Venit în literatură, eseist și dramaturg, dinspre științele exacte, specialist în cibercultură, Adrian Mihalache are un profil renascentist care-l destinează veșnicei tinereți.
Îi urez și pe această cale La Mulți Ani!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce... -
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1... -
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ... -
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că... -
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ... -
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre... -
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu... -
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Abonaţi-vă!
Postări
Comentarii
,,...ramanand posteritatii doar o varianta de marmura, comandata de o matusa a autorului acestor randuri, Smara, portretizata si ea de acelasi Valbudea, veghind si azi intr-un colt de Cismigiu". Desigur, recunoasteti aceste randuri ale dvs., le-am gasit in ,,Luceafarul de dimineata" numarul din septembrie anul curent.
RăspundețiȘtergereAm inteles bine, Maica Smara (1857-1944) a fost matusa dvs?
M-am oprit de multe ori in fata acestei statui a Maicii Smara ,,dintr-un colt de Cismigiu" si mereu m-am intrebat: cine o fi fost femeia aceasta? Intotdeauna am avut sentimentul ca un aer de poveste pluteste in jurul ei, un fel de mister pe care n-o sa-l pot dezlega niciodata...
M-as bucura nespus daca ati posta cateva randuri pe blogul dvs cu privire la aceasta misterioasa femeie (pentru mine), daca nu cumva ati facut-o deja intr-o postare mai veche.
Zile senine sa aveti si spor la scris si in toate!
Maica Smara a fost pseudonimiul Smarandei Gârbea, mătușă prin alianță a bunicului meu. Ea purta numele după soțul ei care era văr de al doilea (cred) cu tatăl bunicului meu patern. Soțul Smarei era un profesor serios de literatură, un cercetător, menționat și de G. Călinescu în Istoria sa. Arghezi își amintește cu recunoștință că profesorul Gârbea l-ar fi îndrumat la începuturile sale literare.
ȘtergereSmara în schimb (cu care nu sînt rudă de sînge, cum se vede) era o aprigă naționalistă și o „educatoare a poporului”, scriind cărți educative pentru copii, probabil siropoase. Era însă aprigă și rețin de la bunicul meu detaliul că, la Societatea Scriitorilor Români (înaintașa USR de azi), la ședințe, dacă era contrazisă, își agresa preopinenții cu umbrela de care era nedespărțită. A fost foarte longevivă.
A avut trei copii. O fată a ei s-a căsătorit cu șeful misiunii diplomatice a Italiei la București, un anume Tomellini. Fiul ei, nepotul Smarei, Radu Tomellini, a făcut carieră de medic la Genoa. Părinții mei l-au vizitat în 1968 acolo, avea la rîndul său trei copii, mai mari ca mine. E cert că în Italia mai trăiesc strănepoții Smariei, verii mei îndepărtați
Bustul lui Valbudea veghează demult în Cișmigiu. Pe soclu e un basorelief cu doi copii așezați care citesc o carte (de Smara, se deduce) la umbra unui copăcel. În copilăria mea, bunicul meu, care o cunoscuse personal, mă ducea în Cișmigiu s-o verdam și îmi spunea povestea ei. Își îmbrăca fiicele în culorile naționale, îmi spunea el. Credea în culturăși artă, dar cu talentul stătea mai prost.
La mulți ani, cu întîrziere, Adrian Mihalache!
Ștergere