marți, 22 octombrie 2013

La Mulți Ani, Adrian Mihalache!

Astăzi, în ultima zi a Balanței, profesorul și scriitorul Adrian Mihalache împlinește 65 de ani. Activitatea lui neobosită la catedră, în redacția Lettre Internationale și aceea de cronicar teatral și eseist nu lasă nicidecum impresia că Adrian Mihalache intră în al 14-lea lustru de viață.

Venit în literatură, eseist și dramaturg, dinspre științele exacte, specialist în cibercultură, Adrian Mihalache are un profil renascentist care-l destinează veșnicei tinereți.

Îi urez și pe această cale La Mulți Ani!

3 comentarii:

  1. ,,...ramanand posteritatii doar o varianta de marmura, comandata de o matusa a autorului acestor randuri, Smara, portretizata si ea de acelasi Valbudea, veghind si azi intr-un colt de Cismigiu". Desigur, recunoasteti aceste randuri ale dvs., le-am gasit in ,,Luceafarul de dimineata" numarul din septembrie anul curent.
    Am inteles bine, Maica Smara (1857-1944) a fost matusa dvs?
    M-am oprit de multe ori in fata acestei statui a Maicii Smara ,,dintr-un colt de Cismigiu" si mereu m-am intrebat: cine o fi fost femeia aceasta? Intotdeauna am avut sentimentul ca un aer de poveste pluteste in jurul ei, un fel de mister pe care n-o sa-l pot dezlega niciodata...
    M-as bucura nespus daca ati posta cateva randuri pe blogul dvs cu privire la aceasta misterioasa femeie (pentru mine), daca nu cumva ati facut-o deja intr-o postare mai veche.

    Zile senine sa aveti si spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maica Smara a fost pseudonimiul Smarandei Gârbea, mătușă prin alianță a bunicului meu. Ea purta numele după soțul ei care era văr de al doilea (cred) cu tatăl bunicului meu patern. Soțul Smarei era un profesor serios de literatură, un cercetător, menționat și de G. Călinescu în Istoria sa. Arghezi își amintește cu recunoștință că profesorul Gârbea l-ar fi îndrumat la începuturile sale literare.

      Smara în schimb (cu care nu sînt rudă de sînge, cum se vede) era o aprigă naționalistă și o „educatoare a poporului”, scriind cărți educative pentru copii, probabil siropoase. Era însă aprigă și rețin de la bunicul meu detaliul că, la Societatea Scriitorilor Români (înaintașa USR de azi), la ședințe, dacă era contrazisă, își agresa preopinenții cu umbrela de care era nedespărțită. A fost foarte longevivă.

      A avut trei copii. O fată a ei s-a căsătorit cu șeful misiunii diplomatice a Italiei la București, un anume Tomellini. Fiul ei, nepotul Smarei, Radu Tomellini, a făcut carieră de medic la Genoa. Părinții mei l-au vizitat în 1968 acolo, avea la rîndul său trei copii, mai mari ca mine. E cert că în Italia mai trăiesc strănepoții Smariei, verii mei îndepărtați

      Bustul lui Valbudea veghează demult în Cișmigiu. Pe soclu e un basorelief cu doi copii așezați care citesc o carte (de Smara, se deduce) la umbra unui copăcel. În copilăria mea, bunicul meu, care o cunoscuse personal, mă ducea în Cișmigiu s-o verdam și îmi spunea povestea ei. Își îmbrăca fiicele în culorile naționale, îmi spunea el. Credea în culturăși artă, dar cu talentul stătea mai prost.

      Ștergere
    2. La mulți ani, cu întîrziere, Adrian Mihalache!

      Ștergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog