joi, 8 aprilie 2010

Cărți (ca și) noi! Ioan Mihai Cochinescu - Ambasadorul, Cartea Românească


Pentru cei care nu l-au citit la prima lui apariție, în 1991, romanul lui Ioan Mihai Cochinescu poate fi o surpriză. Dar mai mare este surpriza celor care, precum e cazul meu, l-au citit atunci, l-au uitat complet și îl regăsesc acum. „Ambasadorul” este evident un roman scris înainte de 1989 (o mărturisește și datarea finală 1988-1989) cînd timpul avea, destul de ciudat, dar așa a fost, o nesfîrșită răbdare cu oamenii și mai ales cu scriitorii. Televiziune nu era, cîrciumile se închideau la șase seara și cînd erau deschise nu aveau ce oferi, cenzura funcționa implacabil. Toată lumea știa și aștepta scufundarea corăbiei, ca în memorabilul poem al lui Vișniec. Dar ea se încăpățîna să plutească. Oamenii scriau, rescriau, cizelau, așteptînd clipa inevitabilă. Apărînd în 1991, romanul muzicologului din Ploiești, a cărui venire și lectură, rare, la Cenaclul de Luni prin 1982 erau sărbători de care îmi amintesc foarte bine, nu a mai suscitat atenția presupusă și meritată. Lumea avea treabă! Abia acum, cînd lucrurile s-au așezat cît de cît, romanul lui Cochinescu poate fi citit cu seriozitate, lectura lui nefiind chiar o bagatelă, prin densitatea extremă a referințelor și prin bogăția stilistică. E un text dens, chiar îndesat! Meritoriu este, ne dăm seama abia acum, că „Ambasadorul” a fost, în vremea scrierii, un roman cu 20 de ani înaintea timpului său. Personajul principal, Alexandru, este o variantă de autor a Spătarului Milescu mai mult cărturar decît aventurier. Romanul este scris voit difuz, cețos. Nu înțelegem din prima cine vorbește, dacă dialogul e real sau în mintea vreunui personaj. Filtrele livrești ale lui Alexandru, ca și ale autorului însuși, cunoașterea parțială a faptelor de către diferiți naratori complică nu acțiunea, ci reflectarea ei, o mitizează și o transformă într-o epopee. Romanul este un poem epic și, într-un fel, simfonic. Fie ca și cititorul anului 2010 să aibă tihna și răbdarea de a se împărtăși din bucuria pe care o poate oferi lectura lui.

2 comentarii:

  1. M-am gandit si eu zilele astea destul de mult la cei 20 de ani care au trecut. A aparut intre timp, cum era firesc, generatia tanara de critici literari. Sincer, abia asteptam reactia lor. Si, uite, de ex. in "Romania literara" nr. 10 si in "Romania Culturala" a ICR, Gabriela Gherghişor a publicat o recenzie de toata frumusetea si seriozitatea. Frumosul tau text, draga Horia, mi-a mers la suflet. M-am grabit sa fiu eu (de ce nu?) primul sau comentator. Iti multumesc mult pentru sinceritate si pentru emotia pe care mi-ai produs-o, citindu-l. Te astept vineri, 16 aprilie, ora 18, la libraria Diverta Magheru (fostul magazin Eva), unde se va desfasura (re)lansarea Ambasadorului. Editura Polirom a tiparit si un afis pentru acest eveniment, in care apar cei trei prezentatori care si-au si confirmat prezenta: Gabriela Adamesteanu, Mircea Cartarescu si Florin Iaru. Din partea editurii Polirom va modera Oana Boca. Te astept cu tot dragul, asa cum ii astept, de altminteri, pe toti cititorii blogului tau.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mult succes la lansare. Eu n-am să pot veni din păcate.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog