marți, 10 mai 2011

Cărți noi! Silvana Todea-Depounti - Joc de cuvinte, Editura Manuela Marinescu, poezie * *

Am fost destul de uimit dar foarte bucuros s-o regăsesc, pe calea comunicării electronice, pe fosta mea colegă de liceu Silvana Todea-Depounti în ipostaza de poetă în pragul debutului și apoi, destul de repede, să primesc chiar de la ea, sosită la București, volumul consfințind acest debut. Silvana Todea-Depounti a plecat din România de mulți ani și s-a stabilit pe insula Kefalonia unde s-a dedicat pasiunii ei pentru echitație, dresînd cai și arbitrînd concursuri de călărie. În paralel și tot mai stăruitor, s-a ocupat și de poezie, de scrierea ei în română și greacă dar și de traducere și retroversiune. Scriind la fel de firesc în ambele limbi, volumul ei cuprinde texte românești cu traducerea în greacă, dar și texte concepute la început în limba de adopție și readuse la cea maternă. Poeta se exprimă cu mare delicatețe și deplină dezinhibare în versul liber, dar nu ocolește nici rima, așa cum o atestă arta sa poetică, poemul care dă titlul volumului: „Îmi caut cuvintele să mă ascund după ele,/ în locașuri etere, de departe, de vers,/ îmi caut cuvintele în clipe rebele,/ să le-nchid într-un stih sau să fac un demers” Cuvintele „se ascund” în joacă de poetă, iar ea „nu stă de vorbă” cu ele de teamă să nu dea în vileag „o melancolie sau o dragoste” ce le-ar aparține. Versurile cu care Silvana Todea-Depounti își începe cariera poetică sînt uneori potrivite în parabole cu nunațe de basm românesc sau de mitologie greacă, iar ale ori sînt frumoase pasteluri despre natura pe care o iubește și în care nu uită marea și caii. Ea scrie: „am spus vîntului să-mi mîngîie părul./dar acela a adus stropi de mare/ și mi-a desenat pe obraji, lacrimi de fericire”. Mă bucur să fiu primul care salută debutul Silvanei Todea-Depounti în țara ei natală.

Un comentariu:

  1. Dinu D. Nica18 mai 2011, 09:09

    „Am spus vîntului să-mi mîngîie părul/dar acela a adus stropi de mare/ și mi-a desenat pe obraji, lacrimi de fericire”(Silvana Todea Depounti);
    ”Două cuțite care se ascut în aceeași rană”(Cătălina Cadinoiu).
    Splendide imagini, dovada vie și palpabilă a faptului că, în poezie, genialitatea(să nu ne ferim să folosim cuvântul!) se poate manifesta preponderent, pe spații mici.
    Nu în ultimul rând, aplauze pentru criticul(maestrul Horia Gârbea) ce are meritul de a fi extras și expus, primul, pe catifeaua comentariului elevat - cum spunea odată Călinescu - aceste bijuterii în miniatură!
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog