luni, 15 august 2011

Cărți noi! Ion Manolescu - Benzile desenate și canonul postmodern, Cartea Românească * * * (I)

Volumul apărut în 2011, adună texte publicate de autor între 1991 și 2004. Subiectul acestora este „noul canon” în care literatura zisă „de consum” sau chiar „joasă” își are locul alături de cea „elitistă”. Autorul pledează implicit și explicit în eseurile sale pentru un raft unic al literaturii în care să stea, egali în fața publicului, Marin Preda și Asterix, Cărtărescu și Garfield etc. O altă listă de dublete îi propune alături (în 1998) pe Shakespeare și Garfield, Dante și Superman, Dostoievski și Captain America. La început, tonul criticului a fost destul de acut și polemic pentru că, ieșită din cenzura comunistă „literatura română se vede în sfîrșit confruntată cu proptriile ei complexe, inhibiții și neîmpliniri”.

În acea „vie dispută” a „trei categorii de interlocutori” în primii ani de după 1989 (radicalii, moderații și conservatorii), Ion Manolescu s-a situat de partea primilor și categoric împotriva ultimilor, cei care vedeau în orice act critic un atentat la „valorile naționale”, exilau genurile „umile” în afara literaturii și intrau în categoria denumită de autor, în 1995, „minți gelatinoase”. În 1996, Ion Manolescu întrezărește viitorul în „textualismul mediatic” pentru care, la momentul respectiv, „trei prozatori români au talentul și mijloacele de a-l practica”. Aceștia erau Mircea Cărtărescu, Sebastian A Corn și un june nenumit care va țîșni dintr-un grup de tineri „susceptibili de a schimba fața romanului postmodernist”. Cu același prilej, criticul nostru declară că romancierul șaptezecist și cel optzecist (care perseverează în eșec) sînt definitiv anacronici.

Ion Manolescu se pronunță decis împotriva interpretării triumfaliste a rolului criticii și istoriei literare „ca mijloace auto-suficiente de formare și reglaj canonic”. Excluderea de la vot a publicului și echivalarea revizuirilor canonului cu niște acte de vandalism, iconoclastie și huliganism i se par criticului inacceptabile (în 1997 ca și mai tîrziu). Principial, punctul de vedere al lui Ion Manolescu este întemeiat și de altfel avem în el un bun cunoscător al literaturii de consum ca și al lucrărilor referitoare la modificarea de canon în sensul popularizării și democratizării literaturii, fenomen la care și masele să capete „sufragiu universale”.

Citind la rînd, grupate în volum, textele lui Ion Manolescu și amplele lui note la fiecare dintre ele, poți afla o mulțime de lucruri noi și interesante extrase dintr-o bibliografie vastă și la care puțini au acces. (va urma)

3 comentarii:

  1. Conform acestei generozitati, etruscii ar putea descoperi - pe la jumatatea mileniului trei - un raft intreg cu opere din Manolix.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma intreb in ce tiraj a aparut cartea domnului Manolescu, sper ca nu unul jenant.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Anonim
    Nu văd ce importanță ar avea tirajul. O carte de la CR apare în aprox. 1000 ex., tiraj decent la piața e carte de azi de la noi.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog